Precizările MFP vizează afirmaţiile senatorului Dan Radu Ruşanu privind neasumarea responsabiliăţii politice de către MFP pentru acordarea unei garanţii de stat în valoare de 40 milioane euro, care ar fi condus la evitarea eşecului privatizării Oltchim.
MFP precizează că nu a acordat această garanţie ‘nu din lipsa asumării responsabilităţii politice’, ci dimpotrivă, ca ‘efect al respectării limitelor responsabilităţii juridice date de legislaţia internă şi cea europeană, precum şi al obiectivului consolidării credibilităţii României faţă de angajamentele asumate în raport cu partenerii externi CE, FMI şi BM, care facilitează accesul la finanţarea de pe pieţele intenaţionale de capital, asigurând funcţionarea normală a economiei şi instituţiilor statului’.
‘În conformitate cu normele europene, pentru acordarea unei garanţii de stat este necesară notificarea Comisiei Europene (CE) de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), deoarece există riscul distorsionării competiţiei de pe piaţa unică europeană, constituind, în acelaşi timp, ajutor de stat. Din consultarea experţilor CE a rezultat că perioada minimă de analiză a cererii de garanţie este de 5-6 luni, iar probabilitatea primirii unui răspuns negativ este foarte ridicată. Acordarea garanţiei şi implicit a ajutorului de stat fără acordul CE ar fi condus la recuperarea, pe baza deciziei forului european, a întregii sume de la decidenţii naţionali, care ar fi încălcat, astfel, cadrul legislativ european şi national’, se arată în comunicatul MFP.
Mai mult, în ipoteza acordării garanţiei (care conform legislaţiei, nu ar fi putut acoperi decât 80% din valoarea creditului solicitat) şi a contractării pe baza acesteia a împrumutului menţionat, Oltchim, companie aflată în situaţia foarte dificilă prezentată mai sus, ar fi putut genera necesitatea acoperirii ratelor scadente aferente creditului de către MFP, iar rambursarea de către MFP a ratelor scadente ale creditului ar fi determinat un deficit bugetar suplimentar, care ar fi pus în pericol respectarea ţintei de 2,2% din PIB convenită, pentru acest an, cu partenerii externi, se spune în comunicat.
Privatizarea Oltchim face parte din setul de reforme privind ajustarea sectorială, asumat în cadrul acordului negociat în februarie 2011 de către România cu CE, FMI, BM şi valabil pe perioada martie 2011 – martie 2013. Îndeplinirea condiţiilor acestui acord facilitează accesul României la finanţarea externă strict necesară menţinerii stabilităţii economico-financiare a ţării, inclusiv onorarea plăţii salariilor, pensiilor şi datoriilor scadente ale statului.
Termenul prevăzut iniţial pentru privatizarea Oltchim era luna aprilie 2012. Din negocierile derulate la începutul lunii mai a.c., în condiţiile nerealizării privatizării la termenul asumat de precedentul guvern, s-a negociat un nou termen, respectiv, pentru finele lunii septembrie a.c., de natură să dovedească partenerilor externi ai României seriozitate în respectarea angajamentelor asumate fată de aceştia, inclusiv în domeniul reformelor structurale.
Analiza indicatorilor economico-financiari ai societăţii Oltchim SA reflectă înregistrarea, an de an, de o manieră cronică, de pierderi financiare, care la sfârşitul anului 2011 cumulau 1,571 miliarde lei (aproximativ 350 milioane euro). În afara acestor pierderi foarte mari, Oltchim înregistra la 31 decembrie 2011 datorii substanţiale, respectiv: 581 milioane lei credite bancare, 1.368 milioane lei furnizori (din care 291,8 milioane lei restante), datorii fiscale de 37,8 milioane lei, precum şi 552,7 milioane lei faţă de alţi creditori.
Prezentând o situaţie financiară extrem de nefavorabilă, care a condus şi la înregistrarea unor capitaluri proprii negative, Oltchim nu era eligibilă, în cursul anului 2012, pentru a primi credite de la bănci, având în vedere cerinţele prevăzute de normele prudenţiale bancare.
Pe fondul unei nevoi de finanţare în creştere la nivelul societăţii menţionate, a fost luată în calcul, pe parcursul ultimelor două luni, soluţia acordării unei garanţii de stat pentru facilitarea contractării unui credit bancar în valoare de 40 milioane euro.
