Toate măsurile de austeritate trebuie să conducă la reducerea deficitului cu 65 de miliarde de euro în următorii doi ani şi jumătate. Condiţiile impuse pentru accesarea fondurilor de urgenţă ar reprezenta cea de a patra rundă de austeritate de când Mariano Rajoy a preluat funcţia de prim ministru în decembrie anul trecut.
Angajamentul faţă de instituţiile financiare internaţionale prevede reducerea deficitului bugetar la 4,5% din PIB în decursul anului viitor, de la 6,3% în 2012. Îndeplinirea acestui demers în plină recesiune economică înseamnă încălcarea unor promisiuni făcute în campania electorală, printre care cea mai gravă a fost majorarea TVA soldată cu proteste de stradă. Reversul acestor măsuri constă în adâncirea recesiunii economice şi creşterea alarmantă a şomajului, mai ales în rândul tinerilor.
Săptămâna viitoare este aşteptată concluzia firmei de consultanţă Oliver Wyman privind capitalul suplimetar ce trebuie injectat în băncile spaniole pentru a-şi menţine rezervele la un nivel de siguranţă. Raportul preliminar indică o sumă de 62 de miliarde de euro pentru menţinerea băncilor pe linia de plutire. Din această sumă 20 de miliarde vor fi direcţionaţi către Bankia, un gigant al creditelor ipotecare, care a fost naţionalizată în luna mai, după ce a solicitat sprijinul guvernului de la Madrid.
În afară de Grecia – care este paralizată în această zi de o grevă generală – şi Spania, Cipru continuă negocierile cu troika europeană pentru primirea unui ajutor de urgenţă. Slovenia, un mic stat aderat de curând la zona euro, se confruntă cu probleme ale sectorului bancar care ar putea necesita de asemenea finanţare din fondul de ajutor de urgenţă.
Însă nu sunt semne că cererea Spaniei va fi formulată zilele următoare şi probabil nici în săptămânile următoare. “Nici o ţară nu doreşte să renunţe prea uşor la independenţa sa”, declară şeful unui fond de investiţii din Madrid, citat de Bloomberg. Decizia premierului spaniol este dificilă, şi în plus ar avea motive să spere că Spania ar putea reuşi singură să se echilibreze fără să apeleze efectiv la ajutorul de urgenţă, de 100 de miliarde de euro, aprobat în luna iunie.
În primul rând, se manifestă un optimism moderat datorat scăderii randamentelor la care este nevoită să se împrumute de pe pieţele externe. Astfel, pentru bondurile cu maturitatea la doi ani, dobânda a scăzut la 4,4%, cu 340 puncte de bază mai puţin decât înainte de declaraţia făcută de preşedintele BCE, Mario Draghi, că va face tot ce este necesar pentru susţinerea euro.
Însă mulţi economişti sunt de părere că amânarea se poate dovedi riscantă. “Această decizie nu este în întregime albă sau neagră, dar ceea ce este cu adevărat riscant este continuarea incertitudinilor”, a declarat Comisarul European pentru Concurenţă, Joachim Almunia. El a adăugat că amânarea se va dovedi costisitoare pentru Spania.
Executivul spaniol speră ca în urma negocierilor să obţină condiţii cât mai puţin împovorătoare pentru populaţia spaniolă şi aşa greu încercată. Financial Times dezvăluia săptămâna trecută că Uniunea Europeană discută cu partea spaniolă adoptarea unui pachet de reforme, care va fi anunţat în cursul acestei săptămâni şi care va permite accesul la fondurile de urgenţă. Acestea vor da dimensiunea măsurilor de austeritate suplimentare pe care le vor suporta spaniolii şi dacă acestea vor putea asigura încadrarea în ţintele de deficit.
Premierul spaniol este conştient că UE va solicita, în schimbul ajutorului de urgenţă estimat la aproximativ 100 de miliarde de euro, reforma sistemului de pensii. Rajoy spune însă că pensiile sunt deja la cel mai jos nivel posibil. Pentru mulţi vârstnici spanioli veniturile le sunt necesare pentru a-şi întreţine copiii aflaţi în şomaj, precum şi familiile acestora. Vice prim-ministrul Soraya Saenz de Santamaria chiar a declarat într-un interviu că pensiile vor creşte de anul viitor.
În plus, va fi solicitată de asemenea reducerea salariilor nete, ori prin creşterea contribuţiilor sociale, ori prin micşorarea salariului minim. Ambele soluţii vor conduce însă la proteste violente de stradă din partea unei populaţii aduse la limita suportabilităţii. Aşa s-a ântâmplat şi în Portugalia, care a doptat măsuri similare.
Pentru partidul conservator aflat în prezent la guvernare, cel mai bun moment pentru a anunţa un program care să nu includă prea multe noi sacrificii este summitul UE din 18 octombrie. Aceasta pentru că pe 21 octombrie sunt programate alegeri locale în Galiţia şi Ţara Bascilor care ar echivala pentru Rajoy cu un soi de mini-referendum pentru acceptarea unui plan de austeritate.
Nici pentru Germania nu este potrivit ca zilele acestea să se înceapă demersuri pentru deblocarea fondurilor pentru Spania. Electoratul german este ostil creşterii contribuţiei la fondul de urgenţă al UE, iar o asemenea decizie ar fi neplăcută pentru coaliţia condusă de Angela Merkel. Orice decizie ar trebui în opinia Berlinului să fie amânată pentru o dată ulterioară alegerilor pentru Bundestag.
Criza economică s-a resimţit deosebit de puternic în Spania, una dintre ţările cel mai grav afectate de bula imobiliară la nivel european. Scăderea nivelului de trai a atins proporţii de neimaginat, numărul persoanelor ce nu mai beneficiază de nici un venit fiind tot mai mare.
Cotidianul New York Times publică un reportaj dramatic despre situaţia economică în care se află Spania. Sărăcia extremă în care se află o bună parte din populaţie determină un comportament caracteristic mai degrabă lumii a treia decât al unei ţări europene.
După lăsarea întunericului, pe străzile marilor oraşe apar oameni care caută în locurile unde magazine aruncă mărfurile alimentare expirate pentru a-şi procura hrana zilnică. Una dintre aceste persoane, o femeie în vârstă de 33 de ani declară că a fost concediată de la fostul loc de muncă, un oficiu poştal, şi trebuie să se întreţină dintr-un ajutor social de 400 de euro pe lună. Spune că locuieşte împreună cu câţiva prieteni într-o clădire ce încă mai este conectată la reţeaua de energie electrică şi de apă. Însă nu pentru mult timp deoarece facturile nu au mai fost plătite şi şanse de a fi achitate nu se întrevăd.
Asmenea tehnici de supravieţurie încep să devină comune pentru tot mai mulţi spanioli, în special tineri, în rândul cărora şomajul face ravagii, 50% dintre ei fiind în căutarea unui loc de muncă. Fenomenul a atins proporţii îngrijătoare, autorităţile locale luând decizia în anumite oraşe de a închide spaţiile din spatele supermarketurilor unde se aruncă deşeurile, ca o măsură de precauţie pentru sănătatea publică.
Un raport al serviciului de caritate al Bisericii Catolice, Caritas, arată că în 2010 a fost nevoită să asigure hrana zilnică pentru un milion de spanioli, mai mult decât dublul cifrei din 2007. Iar acest număr a crescut cu încă 65.000 de înfometaţi în 2011.
Toate aceste lucruri au fost necesare pentru reducerea cheltuielilor bugetare şi limitarea împrumuturilor externe. În efortul disperat de a reduce deficitul bugetar, oficialii spanioli s-au văzut nevoiţi să adopte modelul Greciei şi să reducă numărul de angajaţi să taie salariile, pensiile şi bonusurile acordate angajaţilor din sectorul bugetar, pe fondul unei economii aflate în continuare în recesiune.
Cele mai recente măsuri au prevăzut ridicarea TVA cu trei puncte procentuale, la 21%, cu excepţia alimemtelor unde majorarea a fost de două puncte procentuale. Ajutoarele pentru categoriile defavorizate sunt tot mai mici, pe măsură ce executive regionale se confruntă cu propriile deficite, ceea ce a condus la eliminarea unor gratuiţi, inclusiv asigurarea unei mese gratuite pentru elevii proveniţi din familii cu venituri reduse.
Raportul Caritas arată că 22% din gospodăriile spaniole se află sub limita sărăciei şi că 600.000 de persoane nu au nici un venit. Iar aceste cifre sunt de aşteptat să crească în lunile următoare.
Aprope o treime dintre aceşti oameni care caută ajutor, spune Caritas, nu au fost niciodată într-o cantină socială înainte de criza economică. Iar pentru mulţi dintre ei, solicitarea unui ajutor este profund ruşinoasă. Astfel, sunt mulţi care se deplasează în oraşe învecinate pentru a lua masa la o cantină socială, pentru a nu fi recunoscuţi.
