Cel puțin pentru companiile de asigurări ale căror afaceri sunt susținute de asigurările de sănătate sau de viață, piața din România le oferă, la acest moment, perspectiva unei singure provocări – în contextul în care luptele politice tulbură mediul de afaceri și periclitează creșterea economiei –, reforma sănătății. Trebuie doar să cadă de acord cu statul asupra prevederilor noii Legi a sănătății, prin care modifică radical mecanismul asigurărilor de sănătate. Asigurătorii privați devin noua verigă între Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) și furnizori. Aceștia vor administra sistemul de sănătate, în baza sumelor primite de la stat, pentru a oferi serviciile din pachetul de bază, cele cuprinse în asigurarea obligatorie. Tot ceea ce va excede pachetului de bază va putea fi acoperit prin asigurări facultative sau suplimentare. Pachetul de bază reprezintă punctul nevralgic al discuțiilor asigurători‑autorități, pentru că nu aduce profit. Companiile de asigurări sunt interesate de asigurările facultative sau suplimentare, însă proiectul de lege le‑ar putea condiționa de administrarea obligatorie a pachetului de bază. Terenul este incert pentru asigurători, cel puțin până la dezbaterea proiectului de lege în Parlament, care teoretic ar trebui să aibă loc până la sfârșitul acestui an.
MINUSURI. După cum arată evoluția pieței asigurărilor locale, asigurătorii nu își permit să piardă oportunități. Afacerile din asigurări au scăzut trei ani consecutiv, de la începutul crizei, până în prima parte a lui 2012, când a înregistrat o ușoară creștere, de 2,7%, ceea ce înseamnă un volum total de subscrieri de 4,1 miliarde de lei, potrivit datelor preliminare ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Reforma sănătății ar putea contribui la menținerea trendului de creștere, dar cum asigurările reprezintă, totuși, un business, firmele din domeniu, cele mai multe subsidiare ale unor jucători mari internaționali, nu se avântă cu capul înainte. Deocamdată, „așa cum arată proiectul de lege acum, e foarte greu de spus dacă asigurătorii privați vor avea interesul să intre în administrarea fondurilor de asigurări de sănătate pentru pachetul medical de bază”, afirmă din capul locului Violeta Ciurel, CEO Axa România. Francezii de la Axa și‑au făcut intrarea în România timid, în 2010, prin achiziția Omniasig Life, dar țintesc primul loc pe asigurările de viață. Compania întrunește criteriile impuse de noul proiect al Legii sănătății pentru a putea participa la reforma sistemului de sănătate: deține un număr minim de un milion de clienți pe domeniul asigurărilor medicale, la nivelul grupului din care face parte, și un volum al primelor brute încasate de peste 250 milioane de euro.
Statul este constrâns să reformeze sistemul sanitar, în condițiile în care nu mai are bani să îl susțină. Tocmai pentru că este un sistem subfinanțat, asigurătorii analizează din toate unghiurile. Cu atât mai mult cu cât noul proiect de lege – prin care se urmărește majorarea bazei de impozitare atât prin creșterea categoriilor de venit asupra cărora se aplică procentul de contribuție, cât și prin majorarea categoriilor de persoane impozitate – nu garantează că statul va reuși să colecteze mai mulți bani. „În situația unei colectări deficitare, ca până acum, vom avea o problemă reală”, atrage atenția Carmen Radu, CEO Eureko România, „pentru că degeaba potențialul la fond există, dar nu s‑au încasat banii”. Dincolo, însă, de neîncrederea companiilor de asigurări în capacitatea statului de a colecta banii, acestea pun sub semnul întrebării, punctual, prevederi ale proiectului de lege.
Neclaritățile se referă, în primul rând, la pachetul de bază, adică la asigurarea obligatorie. Asigurătorii cer statului să stabilească clar serviciile incluse în acest pachet, dar și în cel social, precum și costurile. „În privința pachetului minim, lucrurile sunt clare, va acoperi urgențele, așa cum se întâmplă peste tot în lume”, precizează Carmen Radu, dar nu se știe, de exemplu, ce categorii de persoane sunt vizate de pachetul social, dacă au venit și la cât se ridică acesta. „Nicăieri în lume, pachetul de bază nu aduce profit mare, indiferent că este gestionat doar de stat sau în combinație cu firme de asigurări, deoarece sunt prețuri maximale stabilite pentru toți cei implicați, furnizori medicali, asigurători etc., indiferent că vorbim de contribuții tip procent din salariu sau sumă fixă”, afirmă managerul Eureko România în încercarea de a demonta percepția potrivit căreia firmele de asigurări s‑ar îmbogăți din banii direcționați de stat către acestea. În prezent, sunt 16 milioane de asigurați, cu contribuții de circa 3,5 miliarde de euro, pentru care, cel mai probabil, se vor bate șapte‑opt companii de asigurări. Contribuția la asigurarea de sănătate obligatorie va rămâne tot 5,5% pentru angajat și 5,2% pentru angajator, în total, 10,7%, bani care vor fi colectați în continuare de ANAF și care îi va redistribui ulterior către casele de asigurări de sănătate (transformate în societăți mutuale) și companiile de asigurări private.
Nu doar asigurătorii vorbesc despre neclarități ale noului proiect de lege, ci și avocații. „Proiectul nu oferă suficiente detalii cu privire la negocierea acordului‑cadru între furnizorii de servicii medicale, asigurători și reprezentanții CNSC”, susține Roxana Tănase, avocat asociat SCA Olteanu&Asociații. „În primul rând, legea nu reglementează modalitatea de soluționare a situațiilor de conflict în relația asigurător‑asigurat‑furnizor de servicii medicale. Nu reglementează și nu impune respectarea contractelor, plăților cotizațiilor, și nu reglementează situațiile de insolvență a societăților de asigurare, în privința preluării asiguraților de către alte societăți sau de către stat”, mai spune avocatul. La acest moment, toți asigurătorii dispun de un fond minim de siguranță, acea marjă de solvabilitate. Marja de solvabilitate pentru asigurări în general, asigurări facultative, adică Solvency 1, este stabilită și funcționează, urmând ca Solvency 2 să se aplice din 2014. Avocatul adaugă că pericolul de fraudă este real și vorbește despre necesitatea „instituirii unui sistem de control format din specialiști din cadrul Ministerului Sănătății și ai CSA”. Noul proiect asigură cadrul legal pentru reformarea sistemului de sănătate, iar ulterior va fi completat prin legislație secundară. O parte din această legislație ar trebui să apară după trei luni de la intrarea în vigoare a actului normativ.
SĂNĂTATE MAI SCUMPĂ. Dacă pachetul de bază nu va rotunji profitul asigurătorilor, asigurările facultative sau suplimentare, în schimb, pot înclina balanța. „Cu siguranță, asigurările facultative vor putea fi de interes pentru asigurătorii privați, dar, de asemenea, depinde de modul în care va rămâne în forma finală a asigurării, dacă cele facultative vor trebui să se acopere sau să se procure numai de la asigurătorii care oferă asigurările pentru pachetul de bază pentru fiecare dintre clienți/pacienți”, precizează Violeta Ciurel. Axa România mizează pe asigurările facultative, în condițiile în care are deja în portofoliu produse destinate companiilor care vor să încheie asigurări de sănătate pentru angajați. „Sigur, suntem interesați să ne extindem și în alte tipuri de asigurări de sănătate, așa cum vor fi prevăzute de lege sau vor fi facilitate prin diferite stimulente fiscale, pentru că acest aspect este important în orice business”, precizează managerul. Dar, dacă asigurătorii au, totuși, soluții pentru a‑și atinge ținta, respectiv profitul, să ne uităm puțin spre pacienți, în jurul cărora se reformează, în fond, sistemul medical. Pentru aceștia, reforma sănătății va însemna portofele subțiate. În comparație cu olandezii, de exemplu, românii vor plăti mai mult sănătatea. În Olanda, asigurarea de sănătate obligatorie, adică pachetul de bază, se plătește în sumă fixă, o dată pe an, direct asigurătorului, și se ridică la 1.200–1.300 de euro, la un salariu mediu brut de circa 3.400–3.500 de euro, ceea ce înseamnă un venit anual de aproximativ 40.000 de euro. 1.200 de euro din 40.000 înseamnă în jur de 3%, în timp ce, în România, asigurarea obligatorie se ridică undeva la 300 și ceva de euro pe an, ceea ce reprezintă 5,5% din salariul mediu brut. Cum puterea de cumpărare este în scădere, puțini români își vor permite o asigurare facultativă. Asigurarea privată va fi chiar un lux. „Asigurările de sănătate private nu sunt ieftine nicăieri și trebuie să înțeleagă și populația din România că, dacă până acum, indiferent de nivelul de dotare al spitalelor, clinicilor, policlinicilor, au beneficiat, totuși, de asigurări de sănătate și de servicii medicale gratuite, s‑ar putea ca o dată cu implementarea reformei, lucrurile să devină un pic mai costisitoare pentru pacienți, datorită pachetului de bază care va fi limitat, urmând ca orice alte servicii medicale (cu câteva excepții) să fie plătite sau acoperite din asigurările suplimentare. Acest aspect este firesc, dat fiind că vor crește salariile medicilor, se vor face dotări suplimentare, va crește calitatea serviciilor medicale”, explică Violeta Ciurel.
ÎN LOC DE CONCLUZII. „Până când Ministerul Sănătății și Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate nu vor spune clar și transparent acestea sunt fondurile, acestea sunt serviciile, la acest preț, asta putem acoperi, totul este pură speculație”, rezumă situația Carmen Radu. Companiile de asigurări au avut mai multe întâlniri, din februarie încoace, cu reprezentanții Ministerului Sănătății, în cadrul cărora și‑au formulat obiecțiile, dar nu știu în ce măsură autoritățile au și ținut cont de părerea lor, până ce draftul de lege nu va fi dezbătut în Parlament. Este foarte probabil ca parlamentarii să nu dezbată proiectul legislativ, până la sfârșitul lui 2012, pentru că deja sunt absorbiți în bătălia câștigării unui fotoliu în Parlament, în apropierea alegerilor din decembrie. Reprezentanții Fondului Monetar Internațional (FMI) au fost de acord, la discuțiile cu autoritățile de la București de luna trecută, să nu mai existe obligativitatea dezbaterii publice a noului proiect al Legii sănătății, ceea ce teoretic ar trebui să grăbească procesul. Cert este că un 2012 ratat înseamnă o întârziere a reformei sistemului sanitar chiar și cu doi ani, când ar urma alegerile prezidențiale (dacă nu cumva intervin anticipate), susține CEO‑ul Eureko România, în opinia căruia „România este veșnic în campanie electorală”.
Instabilitatea politică pare să fi pus capac olandezilor, de vreme ce Eureko România nu s‑a grăbit să dezmintă zvonurile apărute recent în presă potrivit cărora firma s‑ar retrage din România. Cu afaceri puternice, la nivel internațional, pe asigurări de sănătate și de viață, subsidiara Eureko în țară a înregistrat, în opt ani de când este prezentă pe piața asigurărilor locală, pierderi constant, de aproximativ 30 milioane de euro. „Politica noastră a fost să nu comentăm zvonuri. Ceea ce vă pot spune, cu siguranță, este că suntem încă aici și că ne vedem în continuare de ale noastre. Nu am fi putut să ne retragem, fără a anunța, mai întâi, CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – n.r.), CSPP (Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private – n.r.) și fără a face public pe site și în ziare de circulație națională”, încearcă să lămurească lucrurile Carmen Radu. Că se pregătește de retragere sau nu, Eureko și‑a arătat interesul de a se implica în reforma sănătății, prin participarea la toate întâlnirile cu autoritățile. În plus, „noi conducem și secțiunea de asigurări de sănătate din cadrul UNSAR (Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare – n.r.)”, își întărește afirmațiile managerul asigurătorului. Deocamdată, Eureko România, asemenea altor companii de asigurări, declară că își dorește o colaborare cu statul în beneficiul ambelor părți, pentru reforma sănătății. „Nu dorim ca această reformă a sănătății să devină un mod de transferare a pierderilor înregistrate, acum, la nivelul bugetului de sănătate al țării, la asigurătorii privați. Nu vrem să fie o privatizare a pierderilor sistemului, ci un mod de colaborare în care toată lumea să fie mulțumită”, spune managerul Axa România. Un lucru este clar pentru toată lumea, statul nu poate descentraliza și eficientiza sistemul de sănătate fără implicarea asigurătorilor privați, iar asigurătorii sunt obligați de criză să vadă oportunitatea din reforma sănătății.