„Ridică-te, leneşule, înainte să-mi pierd răbdarea. Mergem la Lodz !”, spune textul unei cântec binecunoscut în Germania („Theo, wir fahr’n nach Lodz!”), compus în secolul al XIX-lea, în epoca industrializării şi a exploziei industriale a districtului Lodz. Pentru germani, acest oraş era un Eldorado. Aici visau cu ochii deschişi o viaţă mai bună, aici şi-au construit averea familia Scheibler, din Renania, sau familiile saxone Geyer şi Herbst. Povestea se repetă.
După cataclismul celor două războaie mondiale, şi după prăbuşirea comunismului, vom asista oare la un nou val de imigranţi germani în Polonia? Nu e încă un exod, dar ţara noastră a devenit unul dintre locurile preferate de nemţi pentru a se instala, scriu cei de la Presseurop.
În 2006, Polonia se afla pe locul cinci în topul destinaţiilor expatriaţilor germani, care sunt de acum înainte mai numeroşi în Polonia decât în Spania sau Franţa. Potrivit Oficiului Federal German de Statistici, 9 434 cetăţeni germani s-au stabilit deja în Polonia. Ţara noastră a detronat astfel de pe locul trei Austria, pentru a se situa imediat după Elveţia şi Statele Unite.
Germani în bejenie
Cu câţiva ani în urmă, deplasările se făceau în direcţia opusă. Până la căderea comunismului şi transformarea Poloniei, Germania de Vest era destinaţia visată pentru refugiaţii polonezi care, cu fotografiile rudelor îndepărtate în uniforme de Wehrmacht la piept, solicitau acte germane sau, măcar, o Aufenthaltsbewilligung, o autorizaţie de sejur.
Astăzi, în ciuda incitaţiilor pentru a veni la lucru în Germania, sub forma ofertelor gratuite de cursuri de limbă, sau de formaţii profesionale, sau chiar sub forma alocării unor bonificaţii excepţionale de către anumite întreprinderi, interesul compatrioţilor noştri pentru a pleca să trăiască dincolo de Oder este relativ redus.
Rolurile s-au inversat, Polonia a devenit pentru mii de vecini din Vest una dintre ţările cele mai atractive pentru a trăi şi a face carieră. Aproape 6 000 de societăţi germane, mici sau mijlocii în majoritate, şi-au pus deja bazele în Polonia. Valoarea investiţiilor germane este estimată la 22 miliarde de euro, ceea ce reprezenta anul trecut 21 % din toate investiţiile germane din Polonia.
Cu câţiva ani în urmă, când un german declara că ar vrea să plece să lucreze în Polonia, auzea: „Ai înebunit?” Astăzi, nimeni nu se mai miră. Şomerii germani, mai ales cei din zona frontalieră a fostei RDG, văd în Polonia posibilitatea de a găsi un loc stabil de muncă, iar tinerii diplomaţi o oportunitate de avansare profesională, misiuni cu mult mai ambiţioase.
Bartłomiej Sochańsk, fostul primar al oraşului Szczecin şi consul onorific al Republicii federale Germane în acest oraş, vorbeşte de aproximativ 2 500 de muncitori germani în regiunea sa: instalatori de plomberie şi încălzire, zidari, tâmplari, etc…, veniţi mai ales din regiunile Brandenburg şi Mecklenburg-Pomerania Occidentală, foarte lovite de şomaj. Şi numeroşi sunt cei care, odată instalaţi de cealaltă parte a frontierei, nici nu se mai gândesc să se întoarcă în Germania.
Ceea ce îi seduce de fapt pe germani este şi dorinţa de a se întoarce pe urmele familiale, ca şi o formă de nostalgie. Gottharf Sinapi a ales oraşul Lekowo, lângă Swidwin. Acest restaurator de monumente în vârstă de 58 de ani este unul din coproprietarii castelului, sau de ceea ce a mai rămas din construcţia din secolul al XVII-lea. Restaurarea, finanţată de membrii întregii familii, răspândite cam peste tot în lume, a durat mai mulţi ani. Mai rămân multe de făcut, însă deja câteva camere sunt gata pentru a primi amatorii de agroturism; o sală de trofee de vânătoare a fost renovată ca şi cea care, de trei ori pe an, primeşte un public numeros la concert.
Caii sunt pregătiţi
Cel mai cunoscut dintre nemţii „polonezi” este fără îndoială actorul Steffen Möller, devenit celebru graţie seriei televizate „M jak miłość” (D ca dragoste). În acest show individual, acest veritabil „ambasador” al ţării noastre în Germania (autor al best-seller-ului „Viva Polonia. Als deutscher Gastarbeiter in Polen” – „Viva Polonia. Un muncitor imigrat în Polonia”, nu a fost tradus în română) distribuie sfaturi compatrioţilor săi asupra felului în care trebuie să se insereze printre polonezi. „Vă previn: diseară, mai multe persoane vor trebui să arunce peste bord stereotipurile lor preferate – la urma urmei vecinul nostru estic este pentru noi ţara de emigraţie numărul 3”. Ultima sa carte, „Expedition zu den Polen” [„Expediţie în Polonia”, nu a fost tradusă în limba română], a ocupat mai multe săptămâni primul loc în topul celor mai citite cărţi din Germania. În librării şi pe Internet, cărţile de specialitate dedicate emigranţilor şi consacrate reglementării poloneze în materie de creare de societăţi, de locuri de muncă, de sistem fiscal se vând ca pâinea caldă.
„Gaura asta mizerabilă, sunt prea tânăr pentru ticăloşenia asta, am nevoie de muzică şi de dans, şi de un pic de eleganţă, revino-ţi şi hai să plecăm, acolo voi fi liber, acolo voi trăi cu adevărat şi voi gusta din dragoste, Theo, hai să plecăm spre Lodz!”. Cântecul, reluat de cântăreaţă grecească Vicky Leandros, era (cu ceva timp în urmă…) un hit în Germania. Cu mult anterior însă, în epoca împărţirii Poloniei, el a fost cântat mai ales de către soldaţii austrieci, care îl asociau unei pastişe scrise de Fritz Löhner-Beda, un autor evreu asasinat în 1942 la Auschwitz. Emigranţii germani vor găsi oare la noi „pământul promis”? Oricum ar fi, „cai sunt pregătiţi”, cum spune cântecul.
