Dupa atata amar de „Dan Diaconescu Intotdeauna in Direct”si „DNA minut cu minut”, o declaratie tenebroasa si exotica a unui lider islamist „de la mama lui” a adus in redactii un parfum mai aromat decat cafeaua Seherezadei. Si o dubla usurare: avem cu ce sa facem si azi Breaking News si nu mai trebuie sa ne spetim cu deslusirea itelor din atacul Turciei asupra Siriei- acolo era treaba complicata: NATO, articolul 5, sofisticarii diplomatice.
Omar Bakri Muhammad este, azi, noul star tv al Romaniei. Si unul dintre acele personaje care nu au nevoie de biografie, credibilitate sau context pentru a avea 15 minute de glorie in Romania. Este, dintr-o data, „un important lider islamic, care a trait o buna parte din viata si la Londra”. Cine sa mai stea sa observe ca in Londra a trait acum vreo 8 ani, iar perioada lui de glorie si influenta in labirintul organizatiilor teroriste a fost tot atunci? Ca gloria maxima a atins-o ca scriitor de discursuri pentru Bin Laden? Ca a fost una dintre vedetele mediatice ale acelor ani, cand anunta cate un „11 septembrie in fiecare zi” pentru lumea occidentala? Ca, apoi, miza lui a devenit cantaretul Paul Mc Cartney, pe care a facut toate eforturile sa-l avertizeze sa nu vina in Israel, pentru ca il asteapta cate un agent operativ la fiecare colt de strada, gata sa-l pedepseasca pentru ca nu sustine cauza palestiniana? Ca a plecat din Marea Britanie cu o condamnare pe viata, dar Beirutul nu s-a grabit sa-l intampine ca pe un martir, ci in noiembrie 2010, autoritatile libaneze chiar l-au arestat cu si, fara pic de reverentiozitate, l-au expediat cu duba in capitala?
Chiar si in acest fel mai degraba lipsit de profunzime, presa romana are sansa de a deschide o discutie care lipseste de mult. Despre Afganistan sau Irak ne-am obisnuit sa vorbim doar atunci cand un soldat se s-a intors de acolo invelit de drapelul national. Discutia despre scutul anti-racheta nu a depasit nivelul localnicilor din Deveselu. Retelele de criminalitate organizata aflate in legatura cu organizatiile teroriste sunt subiecte doar pentru comunicatele in care SRI sau DIICOT se felicita singure. Lumea islamica, in redesenarea careia suntem, intr-adevar, implicati cu soldati si echipamente, exista pe ecrane doar atunci cand ceva „bubuie”- o bomba, un avion, sau o revolutie. Exista, insa, putine motive de optimism ca de data asta va fi altfel, ca dezbaterea despre relatia Romaniei cu lumea tulburata a Islamului va depasi consistenta de fast-food.
Ipoteza unui atentat terorist in Romania are exact soarta cutremurului de 7 grade pe care il mai prezice din cand in cand cate un seismolog: nu conteaza ca prezicatorul are tot atata credibilitate cat un horoscop, important e ca avem un prilej sa punem pe ecrane ruine, isterie si explozii- chiar daca doar din arhiva. Iar dupa aceea ne aratam scandalizati ca orizontul de cunoastere si de interes al multor romani se opreste cel mult la Deveselu. In definitiv, de ce ne-am stradui mai mult? Intotdeauna exista sansa ca maine sa apara un alt Omar Bakri si sa ne serveasca un subiect spectaculos, si, odata cu el, sansa de a parea sofisticati.
