Preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, a avertizat luni asupra „politizării sporite” a cursurilor de schimb. Declaraţia lui Weidman a vizat Japonia, care a făcut eforturi mai agresive pentru susţinerea economiei chiar prin accelerarea inflaţiei, potrivit Financial Times.
Statele Unite rămân decise să continue politica măsurilor monetare neconvenţionale, care presupun introducerea de lichidităţi mari în piaţa financiară, în timp ce cursul depreciat al lirei sterline a fost aprobat semioficial în Marea Britanie, cel mai important partener comercial al zonei euro, şi încurajat de discuţiile privind ieşirea din Uniunea Europeană.
Dacă în prezent la nivel global are loc un război secret al cursurilor de schimb, BCE nu ia parte la acţiune, situaţie care ridică semne de întrebare privind nivelul de preocupare la banca europeană, potrivit Financial Times.
La sfârşitul anului trecut, preşedintele BCE, Mario Draghi, a părut că încearcă să deprecieze moneda, afirmând că în luna decembrie s-a discutat activ o nouă relaxare a politicii monetare. În plus, comentariile şefului BCE privind perspectivele economice ale zonei euro au fost pesimiste.
În ianuarie, însă, uimit probabil de revenirea încrederii faţă de euro, Draghi a insistat că la reuniunea din prima lună a anului nu a fost nici măcar discutată o reducere a dobânzii, scrie Financail Times.
Întrebat direct despre aprecierea euro, Draghi a răspuns că nivelul cursului de schimb este important la evaluarea perspectivelor economice, însă moneda nu este „o ţintă a politicilor băncii”.
În final, Draghi a subliniat că rata de schimb a euro se află în linie cu media pe termen lung, afirmaţie care a întărit impresia că nu consideră necesară o preocupare imediată.
Pentru unii politicieni conservatori, aprecierea euro este, probabil, un semn binevenit al revenirii încrederii în uniunea monetară, notează Financial Times.
O monedă poate fi însă prea puternică pentru binele general al economiei. Chiar dacă este în linie cu media pe termen lung, contextul este unul excepţional, mai ales în economiile de la periferia zonei euro. Rata şomajului este de aproape 12% în zona euro, faţă de circa 8% în SUA, iar BCE se aşteaptă ca economia să se contracte din nou în acest an.
Un euro puternic ameninţă să „sugrume” exporturile, una dintre ultimele surse de creştere economică din zona euro, potrivit băncii britanice Barclays.
Chiar şi exportatorii germani au motive să fie îngrijoraţi, mai ales din cauz industriei auto, puternic dependentă de livrările la extern. Jean-Claude Juncker, premierul Luxemburgului, care a renunţat săptămâna aceasta la conducerea Eurogroup, a declarat recent că euro se află la un nivel „periculos de ridicat”.
Toată această situaţie înseamnă că Draghi are nevoie de un plan de rezervă, scrie Financial Times. Într-o primă fază ar putea recurge la intervenţii verbale, însă BCE ar putea merge chiar mai departe, să ofere lichiditate pe termen lung sau să reducă din nou dobânzile. Întrucât dobânzile pe termen scurt sunt cele mai importante, iar cele overnight oferite de BCE pentru depozitele plasate de instituţiile de credit la bancă au ajuns la zero, s-ar putea ajunge la dobânzi negative, o premieră pentru banca centrală europeană.
Draghi a arătat că poate lua măsuri radicale dacă acestea sunt necesare. Angajamentul şefului BCE de a face „tot ce este necesar” pentru a păstra integritatea euro a schimbat complet situaţia pe pieţele financiare, arătând că acesta nu exclude nicio opţiune, mai notează Financial Times.
