Moartea poetului chilian, laureat al premiului Nobel pentru literatură pe anul 1971, a fost cauzată, potrivit documentelor oficială din epocă, de un cancer.
Pentru a putea să lucreze departe de ochii curioşilor, experţii din serviciul medico-legal şi membrii poliţiei, sosiţi la faţa locului duminică, la ora locală 17.00 (20.00 GMT), au instalat un cort în jurul criptei în care a fost înmormântat Neruda, alături de cea de-a treia soţie a sa, Matilde Urrutia, în grădina casei pe care poetul o deţinea în Isla Negra, pe ţărmul Oceanului Pacific.
După primele lucrări de excavaţie, mai mulţi medici legişti chilieni şi din alte ţări vor preleva, luni dimineaţă, rămăşiţele pământeşti ale poetului, sub supravegherea judecătorului Mario Carroza.
Potrivit lui Patricio Bustos, directorul Serviciului medico-legal, operaţiunea de extragere a rămăşiţelor pământeşti ale poetului va începe luni dimineaţă la ora locală 08.00 (11.00 GMT).
Potrivit versiunii oficiale, Pablo Neruda a murit din cauza complicaţiilor medicale provocate de un cancer la prostată, pe 23 septembrie 1973, la 12 zile după puciul organizat împotriva bunului său prieten, preşedintele socialist Salvador Allende.
Anumite mărturii recente au pus sub semnul întrebării această versiune a faptelor şi au evocat un asasinat comandat de dictatură, pentru a evita ca Neruda să devină, din exil, unde se pregătea să plece, un oponent de prestigiu al noului regim.
Teza asasinării, evocată încă de la început de unii dintre apropiaţii lui Neruda, şi sprijinită de alte mărturii şi documente medicale, a fost în cele din urmă audiată de justiţia chiliană, care a ordonat exhumarea rămăşiţelor pământeşti ale poetului.
Partidul Comunist din Chile (PCC), convins la rândul său de ipoteza asasinatului, s-a adresat justiţiei în decembrie 2012, solicitând exhumarea rămăşiţelor pământeşti ale poetului.
„Neruda a fost asasinat”, a declarat la rândul său Manuel Araya, în vârstă de 65 de ani, pe atunci tânăr militant, desemnat de Partidul Comunist Chilian pe postul de asistent şi şofer al scriitorului.
Potrivit lui Araya, Pablo Neruda a murit la câteva ore după ce i-a fost făcută o injecţie misterioasă în timp ce era spitalizat în clinica Santa Maria din Santiago de Chile.
Laureat al premiului Nobel pentru literatură cu doi ani înainte, Pablo Neruda se simţea ameninţat după lovitura de stat şi voia să părăsească ţara.
Ambasadorul mexican din epocă la Santiago de Chile, Gonzalo Martinez, i-a făcut rost de un permis de liberă trecere şi de un avion, care urma să decoleze spre Mexic, pe 24 septembrie.
Potrivit certificatului de deces, Pablo Neruda a murit de „cahexie canceroasă”, o stare de malnutriţie extremă şi de mare slăbiciune.
Persoanele care l-au văzut pe Neruda în zilele de dinaintea decesului acestuia au spus că poetul nu părea în niciun caz în pericol de moarte.
„Atunci când l-am cunoscut, era deja un om bolnav, dar nu era nici scheletic, nici catatonic. Altfel spus, nu aş fi avut de gând să îl pun într-un avion timp de nouă ore”, reamintea fostul ambasador mexican Gonzalo Martinez, în iunie 2011.
Exhumarea ar putea elucida circumstanţele în care a murit poetul.
„Ea ar putea să determine, dacă, cu ajutorul noilor tehnologii şi în ciuda timpul trecut şi a proximităţii mării, vom găsi urme de substanţe nocive, toxine, bacterii”, provenind de la un terţ, a declarat Eduardo Contreras, avocatul PCC.
„Nu se afla într-o «stare de cahexie». Avem convingerea, certitudinea absolută că Neruda nu a murit de moarte naturală”, a adăugat avocatul.
Justiţia chiliană a reanalizat recent circumstanţele în care au murit şi alte persoane în timpul dictaturii lui Pinochet: astfel, judecătorii chilieni l-au exhumat pe Salvador Allende, în mai 2012, pentru a afla dacă acesta s-a sinucis sau a fost asasinat, în timpul loviturii de stat din 11 septembrie 1973. O expertiză medicală a înclinat spre ipoteza sinuciderii.
O altă anchetă vizează examinarea circumstanţelor în care a murit un alt reprezentant al opoziţiei, Eduardo Frei Montalva, fostul preşedinte chilian din perioada 1964-1970, care a murit în 1982, în urma unei operaţii considerate banale, efectuată în aceeaşi clinică în care a murit Pablo Neruda, de acelaşi medic care l-a operat pe celebrul poet.
În ianuarie 2011, justiţia chiliană a redeschis 725 de dosare de crime contra umanităţii comise în timpul acestei dictaturi, în timpul căreia au murit sau dispărut peste 3.100 de persoane.
Peste 700 de foşti agenţi militari, poliţişti şi civili ai dictaturii chiliene au fost condamnaţi sau sunt cercetaţi pentru astfel de crime, însă mai puţin de 70 dintre ei se află în detenţie, judecătorii optând în multe cazuri pentru graţiere sau reducerea pedepselor.
Pablo Neruda, pe numele său adevărat Ricardo Eliécer Neftalí Reyes Basoalto, s-a născut în 1904, la Parral, dar şi-a petrecut copilăria în Temuco, un orăşel feroviar de a cărui amintire se va simţi întotdeauna legat. Pablo Neruda şi-a descoperit de foarte tânăr talentul literar, primul său volum de versuri fiind publicat pe bani proprii în 1923, când poetul avea 19 ani. În paralel cu scrisul, Neruda a fost extrem de implicat în viaţa socială a ţării sale, începând de foarte devreme o carieră diplomatică – a fost consul al Chile în India, Singapore, Birmania, Spania, Franţa -, continuată cu funcţia de senator şi candidatura la preşedinţie din partea Partidului Comunist, în care s-a înscris în 1945.
Recunoaşterea internaţională a poetului Neruda a culminat în 1971 prin acordarea premiului Nobel pentru literatură. Motivaţia Academiei Suedeze este cât se poate de elocventă în acest sens: „pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi visurilor unui întreg continent”.
