Termenul de încercare al pedepsei dispuse în cazul lui Iuga este de patru ani, instanţa stabilind totodată interzicerea unor drepturi civile ale acestuia timp de 10 ani, respectiv acelea de a fi ales în funcţii publice, de a ocupa o funcţie publică, de a deţine drepturi părinteşti şi de a fi tutore sau curator.
În acest dosar, fostul director al OTV a stat în arest preventiv timp de 10 luni, fiind eliberat în 22 martie 2012, printr-o decizie a Tribunalului Bucureşti.
În acelaşi dosar de prostituţie, Costel Ţurcan, zis „Scooby”, a fost condamnat la nouă ani de închisoare cu executare pentru proxenetism şi la şase ani pentru act sexual cu un minor, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
De asemenea, Viorel Manolache a primit şase ani de închisoare cu executare, Ştefan Romeo Haciadurian – trei ani cu executare, iar Adrian Dobre, tot trei ani cu executare, conform deciziei Judecătoriei Sectorului 2 din 30 aprilie.
Hotărea instanţei nu este definitivă.
Dosarul lui Iuga şi al celorlalţi patru a fost disjuns dintr-unul în care au mai fost trimişi în judecată cetăţeanul german Klaus Zander şi Andrei Marius Staicovici.
Procurorii de la Parchetul Capitalei i-au deferit justiţiei, în 24 august 2011, pe Doru Iuga şi cetăţeanul german, Zander Klaus, acuzaţi de act sexual cu un minor, în formă continuată, precum şi pe Andrei Marius Staicovici, Viorel Manolache, Ştefan Romeo Haciadurian şi Adrian Dobre, acuzaţi de proxenetism în formă continuată.
Mijloacele de probă administrate în dosar au conturat modul de operare al proxeneţilor în raport cu tinerii care practicau prostituţia şi cu beneficiarii serviciilor sexuale, aspectele principale fiind „zonele de unde, momentele şi modalităţile în care erau racolaţi/ademeniţi bărbaţii tineri în vederea practicării de relaţii homosexuale”, „modul în care bărbaţii tineri erau transportaţi” şi „unde erau transportaţi bărbaţii tineri şi intervalul de timp cât erau ţinuţi”.
În legătură cu primul aspect, al zonelor de racolare, anchetatorii arătau că proxeneţii ademeneau – în vederea practicării de relaţii homosexuale – persoane din rândul bărbaţilor tineri fără adăpost sau al celor cu mijloace de existenţă precară, din mai multe zone din Bucureşti, cunoscute ca zone de întâlnire pentru homosexuali (de exemplu zona Lipscani/Brătianu, Piaţa Romană, Piaţa Unirii – restaurant McDonald’s, Gara de Nord).
Proxeneţii contactau telefonic, la cererea clienţilor, bărbaţi tineri, printre care se aflau şi minori, cărora le cereau servicii sexuale pentru clienţi şi le înlesneau întâlnirile cu clienţii. Proxeneţii erau contactaţi telefonic de bărbaţi tineri care îşi ofereau serviciile sexuale şi cărora, de asemenea le înlesneau întâlnirile cu clienţii.
Acelaşi gen de contacte se realizau prin intermediul internetului, fie prin postarea unor anunţuri prin care se oferă servicii de masaj, fie prin diferite site-uri de socializare, mai arată anchetatorii la acest capitol.
Proxeneţii le asigurau bărbaţilor tineri, care se prostituau, transportul în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, fie prin intermediul autoturismelor proprii, fie cu autoturisme taxi, achitând contravaloarea cursei efectuate.
Tinerii care practicau prostituţia erau transportaţi de către proxeneţi la locuinţele clienţilor, unde erau ţinuţi timp de mai multe ore, pe timpul nopţii sau chiar în toate zilele de week-end, timp în care întreţineau relaţii sexuale cu aceştia.
Din probele de la dosar a reieşit că pentru aceste activităţi, proxeneţii primeau de la clienţi sume de bani şi alte foloase materiale. Totodată, bărbaţii tineri care îşi ofereau serviciile sexuale primeau şi ei sume de bani sau alte foloase.
