După şase ore de negocieri, s-a ajuns la un acord cu privire la gradul de flexibilitate lăsat la alegerea fiecărui stat, grad de flexibilitate ce constituia unul dintre punctele care blocau ajungerea la un acordul.
‘Există un acord’, a anunţat pe Twitter un diplomat olandez, informaţie confirmată apoi imediat şi de alte două surse diplomatice, transmite AFP.
După 18 ore de discuţii, miniştrii europeni de finanţe se despărţeau în noaptea de vineri spre sâmbătă, la Luxemburg, fără a ajunge la o înţelegere. Ei au determinat însă cine trebuie să bage mâna în buzunar atunci când o bancă trebuie salvată sau lichidată, şi în ce ordine trebuie suportate aceste cheltuieli: acţionarii băncii vor fi primii care vor suporta pierderi în cazul falimentului, apoi creditorii urmaţi de deţinătorii de obligaţiuni şi la final deponenţii cu sume mai mari de 100.000 de euro în cont.
Preşedinţia irlandeză a UE nu reuşise să reconcilieze complet punctele de vedere divergente ale celor două tabere în care sunt împărţite ţările europene: Suedia, Marea Britanie, Franţa şi Italia susţineau că ţările ar trebui să dispună de mai multă flexibilitate de la caz la caz atunci când este vorba de luarea unor decizii cu privire la închiderea băncilor. Însă Germania, Olanda, Austria şi Finlanda doreau ca regulile să fie cât mai stricte şi să se aplice în mod uniform în toate cele 27 de ţări membre UE, pentru a limita incertitudinile care ar putea să-i îndepărteze pe investitori şi deponenţi.
În cele din urmă, statele care doreau flexibilitate trebuie să impună în primul rând pierderile creditorilor şi acţionarilor până la cel puţin 8% din pasivul băncilor. Altfel spus, pentru o bancă cu un pasiv de 100 de miliarde de euro, creditorii şi acţionarii trebuie să suporte pierderi de cel puţin 8 miliarde de euro.
Odată ce această condiţie a fost îndeplinită, poate interveni un fond naţional şi, dacă va fi necesar, vor fi solicitate ‘resurse, fie naţionale, fie europene’, cu posibilitatea de recapitalizare directă prin fondul de salvare din zona euro, conform ministrului francez de finanţe, Pierre Moscovici. Acest al doilea nivel de intervenţie nu va putea depăşi 5% din pasivul băncii.
