După tăierea salariilor bugetarilor în 2010, a fost modificată legea salarizării bugetare. Intenţia a fost de a elimina inechitatea. Existau salarii disproporţionate faţă de îndatoririle de serviciu, mai mari decât ale superiorilor ierarhici sau ale altor angajaţi cu aceeaşi fişă de post şi aceleaşi competenţe.
Salarizarea haotică, de-a lungul anilor, a fost cauzată de aprobarea a zeci de acte normative pentru fiecare sector, în funcţie de negocierile ad-hoc cu sindicatele. Astfel, au apărut tot felul de sporuri, prime, premii şi încadrări care au dus la o salarizare neunitară şi discriminatorie.
Legea salarizării trebuia să repună în echilibru remunerarea angajaţilor la stat. Cu toate acestea, şi la ora actuală, există discrepanţe inexplicabile.
De exemplu, în Ministerul Finanţelor, potrivit datelor publicate pe site-ul propriu, în martie, ministrul a avut un salariu de 4.853 lei, iar secretarii de stat între 4.640 şi 4.696 lei. Consilierii personali au primit până la 5.809 lei. Similar, au fost salarizaţi şi directorii de cabinet.
Dintre funcţionarii publici, cele mai mare salarii le-au avut secretarul general al ministerului, de 8.407 lei, dar şi directorii generali care au încasat între 7.200 şi 9.400 lei.
Din cei 1.261 de angajaţi ai ministerului, 26% au salarii mai mari decât ministrul, adică peste 5.000 lei. Salarii mai mici de 2.000 lei primesc doar referenţii, adică angajaţii fără specializare şi fără studii superioare, şi muncitorii necalificaţi.
Deşi a fost impusă ca regulă, publicarea datelor privind veniturile nete salariale de către instituţiile publice nu este respectată. În prezent,ministerele, cu câteva excepţii, afişează date valabile pentru 2013.
