Dar s-au lovit de reticenţa românilor care încă preferă „diploma“ unei calificări sigure.
Atuul care a adus investitori în România – forţa de muncă bine calificată la costuri mici – este pe cale să devină, încet-încet, un mare dezavantaj.
Cu toate că cererea de locuri de muncă este foarte mare, tot mai multe firme se plâng că oamenii bine pregătiţi lipsesc.
Migraţia zidarilor, instalatorilor, mecanicilor sau electricienilor în Europa Occidentală, dublată de o şcoală românească neadaptată la nevoile economiei, a creat un gol pe piaţa muncii.
După 90, învăţământul profesional a căzut în dizgraţie şi, din această cauză, noile generaţii de meseriaşi au avut efectivele tot mai subţiate. Ideologizarea educaţiei în comunism, când liceele industriale preluaseră aproape integral absolvenţii de gimnaziu, fără o acoperire reală în cerinţele economice, a dus, paradoxal, la dorinţa tot mai multor elevi să urmeze o facultate.
Apariţia universităţilor private a venit în întâmpinarea acestei aspiraţii şi aşa au apărut celebrele fabrici de diplome. Au fost ani în care şcolile de meserii erau cenușăresele educaţiei, nu doar din cauza mentalităţii, ci şi a problemelor economiei care nu oferea locuri de muncă.
În ultimii zece ani, industria, comerţul şi serviciile s-au dezvoltat. Anii de creştere economică de 7%-8% au însemnat o cerere tot mai mare a companiilor, care a epuizat resursele umane existente. Industria de componente auto, de exemplu, care a avut un avânt remarcabil, a ajuns la concluzia că, pentru a continua dezvoltarea afacerilor în România, trebuie să preia sistemul de pregătire profesională.
Problemele sunt cu atât mai grave cu cât, în 2009, şcolile de meserii au fost desfiinţate de Ministerul Educaţiei şi reînfiinţate abia în 2012. De data aceasta, după un model nou, care are şanse să fie considerat o revoluţie a şcolii profesionale.
În 2014, prima serie de absolvenţi intră în producţie. În noua formă, învăţământul profesional este un parteneriat între autoriăţile locale, inspectoratele şcolare şi firme. Statul oferă o bursă de 200 lei, iar companiile o pot completa cu bursa proprie.
Practica este preponderentă: în primul an este de 60%, iar apoi de 75%. La finalul cursurilor, elevii primesc un certificat de atestare profesională. Până acum, învăţământul profesional a fost de doi ani şi puteau candida absolvenţii clasei a noua.
Din anul şcolar următor, adică 2014-2015, pentru care prima sesiune de înscriere a fost în luna mai, pot aplica elevii claselor a opta. Următoarele sesiuni sunt în iunie şi august. Durata cursurilor va fi de trei ani.
În 2012, circa 8.000 de elevi au optat pentru o calificare, iar în 2013, în jur de 10.000. Numărul companiilor care au dorit să se implice s-a dublat, arătând că, treptat, ambele părţi devin mai interesate.
Articolul integral pe capital.ro
