Banca Centrală a Elveţiei (SNB) a impus un curs minim de schimb de 1,20 franci pentru un euro, în septembrie 2011, pentru a preveni intrarea în recesiune şi a preveni ameninţarea deflaţiei.
Şeful SNB a reafirmat, joi, că mandatul instituţiei este de a prezerva stabilitatea preţurilor şi ‘după doi ani în care s-au înregistrat evoluţii ale preţurilor aproape negative, acum perspectivele s-au îmbunătăţit’.
Înainte de introducerea pragul minim impus francului, SNB a decis să menţină un interval de 0-0,25% pentru rata dobânzii LIBOR la 3 luni pentru francul elveţian. În mod repetat instituţia a subliniat că acest nivel al dobânzii va fi menţinut o perioadă mai îndelungată.
Pe fondul creşterii îngrijorărilor faţă de criza din zona euro, investitorii s-au îndreptat spre francul elveţian, considerat în mod tradiţional o valută sigură, însă un franc supraevaluat afectează competitivitatea industriei şi exporturilor elveţiene, acesta fiind motivul pentru care SNB a fost nevoită să intervină în 2011.
‘Aprecierea francului din ultimii ani a fost atât de solidă încât cele mai multe companii expuse la concurenţa pe plan global sunt încă sub o enormă presiune’, a afirmat preşedintele Băncii Elveţiei.
SNB şi-a menţinut estimările privind o creştere de 2% a economiei Elveţiei în acest an, în timp ce Guvernul se aşteaptă la un avans tot de 2%, pe fondul redresării lente a exporturilor.
‘SNB va continua să supravegheze cu atenţie evoluţiile din zona euro. Dacă criza se accentuează din nou, francul elveţian s-ar putea aprecia semnificativ, depăşind cursul minim de schimb de 1,20 franci pentru un euro’, a apreciat economistul Martin Gueth, de la LBBW în Stuttgart.
