Autorităţile locale ridică din umeri: noi îi curtăm pe investitori, dar dacă ei nu vor să vină? Iar specialiştii explică situaţia: nu există drumuri, nu există infrastructură sau mână de lucru calificată, dar nici nu există o „gândire strategică“. Dar cine să facă această „gândire strategică“?
De la aderarea la UE, distanţa între „fruntaşi“ şi „codaşi“ se adânceşte. Este şi între judeţe o competiţie şi, ca în orice competiţie, învingători sunt câţiva. Într-un astfel de caz, cineva ar trebui să se îngrijească ca întreaga ţară să o apuce pe un drum bun. Dar cine?
Judeţele cu cel mai mic număr de investitori străini sunt şi cele mai sărace (lipsa investiţiilor este unul dintre motivele sărăciei), prin urmare cheltuiesc şi cel mai mult pentru „protecţia socială“. Este explicabil, prin urmare, de ce aceste judeţe votează majoritar cu partidele de stânga, cele care sunt, tradiţional, mai aplecate spre factorul social. Tot statul este cel care salvează locurile de muncă pentru că, în multe din aceste judeţe, principalii angajatori sunt fie spitalele de stat, fie direcţiile de asistenţă socială.
Harta companiilor străine din România realizată de Ziarul Financiar pe baza datelor Registrului Comerţului arată că există 14 judeţe în care activează mai puţin de 1.000 de companii cu capital străin în fiecare judeţ. Din 192.000 de companii străine active la nivel naţional, în aceste judeţe sunt active doar 9.394 de companii, reprezentând 5% din totalul naţional.
