Autorităţile fac planuri să renunţe la 30% din reţeaua feroviară, pentru că nu au bani să repare miile de kilometri de şine lăsaţi să ruginească 25 de ani. Şi asta într-o Europă care investeşte masiv în calea ferată. Ce va fi tăiat va fi cedat privaţilor, chemaţi să facă bani acolo unde statul şi-a declarat incompetenţa.
„Dacă eu primesc o casă de la bunici şi nu bag niciun ban în casa aia 10-15 ani, nici într-o zugrăveală, nici să schimb o ţeavă, nu credeţi că se va surpa la un moment dat?”, spune Ştefan Roşeanu, fost director general CFR Călători.
La prăbuşirea căii ferate române au contribuit toţi miniştrii care s-au perindat pe la Transporturi în ultimii 25 de ani. Printre ei: Traian Băsescu, Miron Mitrea, Anca Boagiu, Ludovic Orban, Radu Berceanu, Relu Fenechiu, Dan Şova. Toţi au făcut planuri de restructurare din birouri şi au ignorat nevoia de investiţii. Actualul ministru nu se fereşte să recunoască.
„Noi nu am avut suficientă viziune. Şi acum poate că este lipsă de viziune în acest birou”, afirmă Ioan Rus, ministrul Transporturilor.
Un calcul recent făcut de o firmă de consultanţă arată că dacă statul o să menţină media de cel mult 20 de kilometri de şine reparate anual, are nevoie de 800 de ani doar ca să pună la punct ce lăsat de izbelişte în ultimii 25 de ani. Numai că şefii de la Transporturi şi-au pierdut răbdarea şi vor să renunţe la mare parte din şinele nereparate. În total vreo 6.000 de kilometri.
Până acum, statul scăpa simplu de liniile neprofitabile. Le închiria firmelor particulare. Aşa au ajuns la privaţi peste 2.700 de kilometri de şine. Încă o mie urmează să aibă aceeaşi soartă.
Culmea este că pe liniile considerate găuri negre de CFR, companiile particulare au trenurile pline.
Pentru Bucureşti – Olteniţa se vând acum aproape 3500 de bilete pe zi, de şase ori mai multe decât în urmă cu trei ani, când mergeau căile ferate pe ruta aceasta. Există şi alte diferenţe, tot în favoarea privaţilor.
„Viteza maximă era 30 de kilometri la oră. Circa 50 de mii de euro a trebuit investit în fiercare an în linie. Viteza de circulaţie este acum de 50 de kilometri la oră, ceea ce oferă un parcurs de o oră şi jumătate”, spune Constantin Oprea, director general al unei companii private.
Întrebat ce împiedică CFR să concureze cu privaţii pe aceste rute, Ioan Rus este tranșant: „Prostia. Sau lipsa unui management performant sau lipsa unei griji faţă de călător, aşa cum ştie privatul. Sunt firme private care au vagonul cu aer condiţionat, care curăţă mai des, deci îi confortul mai bun”.
Ultima mare investiţie în calea ferată s-a numit Bucureşti-Constanţa. 835 de milioane de euro au intrat în reabilitarea celor 225 de kilometri de şină. Lucrările au durat cinci ani şi au fost gata în 2011. Paradox românesc însă, până anul acesta trenurile ajungeau din Capitală până pe litoralul Mării Negre chiar mai greu decât înainte de reabilitare.
Fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea lansează acuzaţii grave: „Se poate face o emisiune despre cum s-au furat banii acolo. Câştigătorul licitaţiei a fost obligat să subcontracteze lucrările la alte firme”.
Abia anul acesta pe Bucureşti-Constanţa s-au prins 160 de kilometri la oră, iar durata călătoriei a coborât sub două ore. Pentru cei 3 ani pierduţi, şefii de la CFR au dat vina mereu pe hoţii de fier care jefuiau linia. În ultimii trei ani s-au furat cabluri şi relee de peste 15 milioane de euro.
„Se fură partea de neferoase, cablaje – care sunt îngropate în pământ și sunt destul de bine asigurate, dar, vă dați seama, cu hoții nu te prea poți pune”, spune Tiberiu Croitoru, lider de sindicat CFR.
Iar CFR-ul a fost furat sistematic şi din interior. Directorii corupţi au risipit şi bruma de bani pe care calea ferată a primit-o pentru reparaţii. Laurenţiu Seceleanu, până mai ieri şef peste regionala Galaţi, plătea la suprapreţ lucrări niciodată efectuate. Risipa şi hoţia din CFR au ajuns folclor.
Întrebat despre achiziționarea unor automotoare electrice pentru o linie neelectrificată, Ioan Rus a răspuns: „N-ar fi prima dată”. Şi ne mai mirăm că trenurile noastre abia se mai târăsc şi acumulează milioane de minute întârziere în fiecare an.
Pentru întârzierile de zeci de minute nu mai plăteşte nimeni acum. Cel mult călătorii, cu nervii şi timpul pierdut prin vagoane. Palidă consolare, statul promite că în cel mult doi ani nu vor mai fi întârzieri pe linia Sighişoara-Curtici, în care se investesc peste un miliard şi jumătate de euro.
Banii europeni sunt singura şansă de modernizare a căilor ferate şi să scăpăm de cele peste 1000 de puncte negre de pe hartă. În ultimii 5 ani au avut loc peste 200 de accidente feroviare. Ultimul incident a avut loc la sfârşitul lui octombrie. Un tren care mergea de la Bucureşti la Timişoara a deraiat în apropiere de Băile Herculane. Norocul a făcut ca niciunul dintre cei 80 de pasageri să nu fie răniţi.
Dar când norocul nu este în zonă, tragediile sunt greu de uitat. Acum cinci ani, o adolescentă de 17 ani a murit într-un tren, străpunsă de o şină care a perforat podeaua vagonului, în urma unei deraieri. Potrivit anchetatorilor accidentul s-a produs din cauza infrastructurii uzate, slab întreţinute şi a neatenţiei ceferiştilor.
