În perioada de cinci ani de la începutul crizei financiare şi până la jumătatea lui 2014, sumele venite de la grupurile bancare străine către subsidiarele lor din România au scăzut cu 9,1 miliarde de euro, de la 22,1 miliarde de euro, la finele lui 2008, la doar 13 miliarde de euro, în iunie 2014. Cu exact aceeaşi valoare au crescut însă pasivele atrase de bănci de la clienţii interni.
Grupurile bancare străine şi-au redus substanţial expunerea pe piaţa românească. Nevoia de finanţare a fost acoperită, însă, de o creştere importantă a resurselor atrase pe plan local, adică economii ale populaţiei şi ale firmelor din ţară. La acest capitol creşterea este similară cu scăderea înregistrată de finanţările de la grupurile-mamă. Astfel, valoarea pasivelor interne ale băncilor a urcat, din 2008 până la jumătatea acestui an, cu exact 9,1 miliarde de euro, adică de la 47,5 miliarde de euro la 56,6 miliarde de euro.
Încă este linişte
Lichiditatea în sectorul bancar nu a fost o problemă anul trecut, arată raportul BNR pe 2013. Banca centrală şi-a reluat poziţia de debitor net în sistemul bancar şi a intrat pe pierdere, în timp ce liniile de finanţare de la băncile-mamă s-au redus cu 1,2 miliarde de euro – sunt incluse şi liniile de finanţare care au ajuns la scadenţă şi nu au fost reînnoite, arată o analiză a Capital.
Potrivit BNR, banii au plecat din România pentru că băncile nu au găsit cerere eligibilă pentru ei – în timp ce firmele se plâng că nu au acces la creditare –, dar şi pentru că acţionarii străini au avut nevoie de bani acasă ca să-şi îmbunătăţească bilanţurile. „Lichiditatea sectorului bancar românesc a continuat să se îmbunătăţească în anul 2013, concluzie reflectată şi de reducerea sumelor solicitate de bănci în cadrul operaţiunilor repo săptămânale iniţiate de banca centrală. Pe parcursul perioadei de referinţă, sumele atrase de bănci de la instituţii financiare nerezidente (în special băncile-mamă) s-au redus cu echivalentul a circa 1,2 miliarde euro. Contracţia finanţării externe s-a datorat unui cumul de factori: lipsa cererii eligibile de creditare; ajustarea bilanţurilor grupurilor bancare europene, în condiţiile pregătirii pentru exerciţiile de evaluare cuprinzătoare întreprinse de BCE, şi necesitatea conformării cu cerinţele de lichiditate mai stringente prevăzute de noul cadru de reglementare european“, se arată în raportul BNR.
Având în vedere că nivelul rezervelor minime obligatorii la valută era de 20% anul trecut, din cele 1,2 miliarde de euro s-ar fi putut acorda credite de 6 miliarde de euro, datorită multiplicatorului monetar aplicabil în sistemul rezervelor fracţionare. În schimb, creditul în valută s-a restrâns anul trecut cu 6,8% (aproximativ 1,8 miliarde de euro), iar ritmul de scădere s-a accentuat în acest an la 7,7% în aprilie.
Ce au pus în locul banilor din exterior
Expunerea principalelor bănci străine pe România a scăzut cu 18% în ultimii cinci ani. La nivelul întregului sistem, băncile străine au redus cu 19% liniile de finanţare doar anul trecut. BNR apreciază că retragerea finanţării străine din România se face ordonat şi că aceasta este compensată cu economisirea internă. O economie care încearcă să reintre în procesul de convergenţă, cum este cea a României, se vede nevoită să apeleze din ce în ce mai mult la resursele interne, pentru a finanţa creditarea.
„Restrângerea finanţării externe asigurate de băncile-mamă a continuat să se desfăşoare într-o manieră ordonată, retragerea liniilor de credit externe fiind compensată de creşterea depozitelor interne. La 31 decembrie 2013, expunerea faţă de România a celor nouă bănci participante la Iniţiativa Europeană de Coordonare Bancară Vienna 1.0 a fost inferioară cu 17,9% nivelului din martie 2009; calculată pentru întregul sistem, finanţarea de la băncile-mamă s-a redus pe parcursul anului 2013 cu 19,1%, fără ca această evoluţie să afecteze însă baza de capital a băncilor din România“, se arată în raportul BNR.
Unde se duc banii lăsaţi liberi de BNR
BNR a scăzut în acest an, în doi paşi, rezervele minime la pasivele în valută, de la 20% la 16%, ceea ce înseamnă că băncile au primit aproximativ un miliard de euro în cash. După ce BNR a scăzut RMO în ianuarie, creditul în valută s-a redus cu 4,3% (-5,7 miliarde de lei) până în luna mai, ceea ce arată că banii eliberaţi nu s-au dus în creditare. O reducere a rezervelor oferă nu doar mai mulţi bani disponibili pentru creditare băncilor, dar şi perspective să plaseze aceşti bani la randamente mai ridicate, care să aducă un profit mai mare acţionarilor. “În primul rând, reducerea de dobândă este irelevantă. BNR nu lasă bani în piaţă prin dobândă. Când îţi apare o depreciere a leului, BNR va retrage lichiditatea din piaţă şi dobânzile vor urca peste nivelul dobânzii-cheie”, arată, pentru economica.net, economistul Florin Cîţu.
“Ca debitor, te ajută cotaţiile Robid/Robor, dacă ai credit cu dobândă variabilă, dar doar dacă eşti norocos şi nu se face recalcularea dobânzii într-o perioadă cu probleme pe curs.”
Cîţu spune că “beneficiarul net al reducerii RMO este statul român”.
“Reducerea RMO la euro este cu dedicaţie pentru Ministerul de Finanţe, care se împrumută de pe piaţa locală şi în euro. Ministerul de Finanţe va împrumuta cel puţin 1,5 mld. euro. Băncile vor cumpăra titluri de stat denominate în euro, la un randament de 3,5% – care va fi prezentat ca o realizare de către Guvern -, dar vor fi mulţumite, pentru că până acum nu primeau aproape nimic pentru că îi ţineau la BNR”, spune Cîţu.
Leii eliberaţi de la BNR ar trebui, teoretic, să meargă în creditare, însă acest lucru are şanse mici să se întâmple, spune Cîţu. “Dacă ne uităm la cele două componente ale creditării, vedem mai multe probleme. În cazul ofertei, pe lângă costul finanţării, există şi o problemă de mismatch între resursele atrase şi cele plasate. Apoi, băncile sunt în plin proces de restructurare, au portofoliile pline de gunoi şi e foarte greu să faci două lucruri în paralel, să dai credite şi să astupi găurile. Pe partea de cerere, solvabilitatea firmelor şi a populaţiei a scăzut, în paralel cu înăsprirea cerinţelor de creditare. Condiţiile fiscale sunt mai dure, probabilitatea de şomaj a crescut în ultimii ani”, spune economistul.
Pentru a avea o creştere a creditării care să impulsioneze economia, atunci fie băncile trebuie să relaxeze condiţiile de creditare – lucru puţin probabil -, fie este relaxată fiscalitatea, lucru care ar creşte bonitatea firmelor şi a populaţiei, prin eliberarea de noi resurse în economie, lucru puţin probabil, de asemenea, spune Cîţu.
