În 2007 – 2008, băncile au trecut peste toate criteriile de prudențialitate pe care acum le aplică la sânge, și au împins de la spate angajații să acorde credite, răsplătindui cu bonusuri uriașe.
Încă puțin, și puneau fundiță creditului
EVZ a stat de vorbă cu mai mulți îndatorați. „Este cea mai stabilă monedă”, „Creditul are o dobândă foarte mică”, „Nu vă încadrați la lei sau euro, dar ați putea lua un credit în franci”, spuneau angajații băncii celor care aveau nevoie de bani dar din cauza venitului mic nu se încadrau la un credit, din cauza veniturilor.
Anca D., în vârstă de 47 de ani, este unul dintre aceștia. A luat un credit în franci elvețieni în august 2008 pentru că avea nevoie de bani ca să acopere cheltuielile cu spitalizarea soțului. Avea și un credit mai vechi, pe care l-a plătit prin împumutul în franci, luat de la Piareus. „Mi-aduc aminte că am fost întâi la Bancpost unde mi s-a spus că nu mă încadrez pentru un credit în lei și nici pentru unul în euro. În schimb, puteam lua unul în franci. Dar nu cunoșteam deloc moneda. Am ezitat. Am trecut pe la o altă bancă, mi s-a făcut aceeași ofertă și am ajuns în cele din urmă la Piraeus”, ne-a spus femeia care a calculat că, în cei aproape șapte ani de când are creditul, a dat deja înapoi băncii cei 11.000 de franci împrumutați, prin ratele plătite. Mai are de plată însă 6.500 de franci. „Angajatul băncii mai avea puțin și îi punea fundiță (creditului n.r.)! Mi-a spus că «francul este cea mai stabilă monedă. Și dobânda este una convenabilă »”. Între timp, soțul femeii a murit, așa că achită singură creditul: „Când l-am luat plăteam 360 de lei rata, iar înainte să crească francul, zilele trecute, 550 de lei. Acum sunt 650”, a mai spus Anca.
„Mi s-a spus că francul este o monedă stabilă”
Un alt caz este Petre, un tânăr din Vaslui, care începuse construcția unei case pe un teren nou cumpărat, și a rămas fără bani pentru finalizare. „Am încercat să mă împrumut în euro sau în lei, dar nu mă încadram din cauza salariului și a creditelor pe care le mai aveam. Am ajuns la BCR unde mi-au recomandat creditul în franci cu ipotecă, care avea o dobândă de 4,5%, pentru un împrumut de 110.000 franci, adică între 40.000 și 50.000 de euro, pe atunci. Aveam o rată de 1.400 de lei pe lună. Am acceptat, tocmai pentru că mi s-a spus că francul elvețian este o monedă stabilă”, ne-a spus Petre. În 2010, rata a ajuns la 2.400 de lei pe lună. „Acum, vă pot spune că rata a ajuns la 3.000 de lei. Soldul meu s-a modificat de la 3 miliarde de lei vechi la 10 miliarde cu tot cu dobândă în prezent”, a mai spus Petre.
„Schimbarea la față” a băncilor
Lejeritatea cu care băncile acordau credite în 2007 -2008 contrastează puternic cu modul de creditare „responsabil” de acum. Când fac scoringul unui client (prin care stabilesc cât se poate îndatora acesta, raportat la salariu), băncile iau acum în calcul atât că valuta creditului ar putea crește puternic față de leu, cât și compania la care lucrează clientul, istoricul de plată etc. După ce aplică aceste grile, puțini clienți mai pot obține un credit cu o rată mai mare de 30% din salariu, în timp ce în 2007 – 2008 ratele ajungeau și până la 70%. Alți clienți sunt refuzați în prezent, din start, de bănci.
Citiți mai multe pe Evz.ro.
