În 15 ianuarie, Banca Naţională a Elveţiei a şocat pieţele financiare după ce a eliminat pragul minim de 1,20 franci pentru un euro, ceea ce a provocat o apreciere de 30% a francului elveţian în raport cu moneda euro şi cu 25% faţă de dolar. Această decizie sporeşte povara financiară a miilor de cetăţeni din unele dintre cele mai sărace regiuni ale Europei care în ultimii ani au luat credite ipotecare în franci elveţieni, precizează analiza AP.
Multe împrumuturi au fost contractate de persoane în vârstă de 20-30 de ani, în anii de boom de dinaintea crizei din 2008. Se presupunea că ei vor fi prima generaţie care va beneficia deplin de promisiunea economică care venea după căderea comunismului şi intrarea în UE. Creditele ipotecare în valută erau căutate deoarece aveau rate mai scăzute ale dobânzilor.
În schimb, cei care s-au împrumutat se confruntă acum cu un nou tip de servitute, soarta lor fiind legată de aprecierea şi deprecierea valutei pe care nu au ţinut-o niciodată în mâinile lor.
Este o situaţie înşelătoare pentru lideri: să forţezi băncile să accepte o reducere a veniturilor pentru a-i ajuta pe oamenii care de bunăvoie au încheiat contracte riscante? Răspunsurile guvernelor au fost variate.
Executivul de la Budapesta a forţat în noiembrie băncile să convertească creditele în franci elveţieni în moneda locală la rata de schimb din acel moment. Momentul ales a prevenit un dezastru financiar pentru mulţi cetăţeni maghiari cu credite, după decizia eliminării pragului minim de 1,20 franci pentru un euro.
Guvernul din Croaţia, unde există 60.000 de credite ipotecare în valută, a îngheţat cursul de schimb kuna-franc la nivelul de dinaintea datei de 15 ianuarie, pentru a-i ajuta pe cetăţenii cu credite în valută.
Alte state, cum ar fi Polonia şi România, încă analizează ce măsuri vor adopta, dar au exclus o soluţie de tipul celei adoptate în Ungaria. Autorităţile de la Varşovia cer băncilor să adopte din proprie iniţiativă măsuri pentru a-i ajuta pe cei cu credite în valută.
Elvis Constantin Cluci şi soţia sa îşi planificaseră al doilea copil dar în urma aprecierii masive a francului elveţian, care a cauzat creşterea ratelor la creditele ipotecare plătite de această familie în România, nu numai că nu se mai pune problema unui alt copil dar familia a fost obligată să-şi trimită fiica să locuiască cu bunicii la ţară, se arată într-o analiză realizată marţi de AP.
Acum cei doi soţi îşi văd fiica de doi şi jumătate o dată sau de două ori pe lună. Pur şi simplu nu-şi pot permite cheltuielile zilnice şi plata ratei la creditul ipotecar pentru un mic apartament în Bucureşti, de-abia reuşesc să facă rost de bani pentru a cumpăra combustibilul necesar pentru a ajunge la ţară. ‘Cu greu mai pot zâmbi. Soţia mea este devastată. Ca bărbat trebuie să fiu mai puternic şi să îndur totul’, spune Elvis Constantin Cluci, în vârstă de 37 de ani.
Wiktor Nozycki, un polonez de 31 de ani care a achiziţionat un apartament în Poznan printr-un credit ipotecar, spune că autorităţile poloneze au propus beneficii în primul rând pentru bănci şi consideră că Executivul şi bancherii acţionează precum gangsterii.
‘Nimeni nu a avertizat consumatorii în legătură cu riscurile. Aici băncile sunt mai presus de lege’, susţine Wiktor Nozycki.
Supărarea este imensă în Polonia, unde sunt peste 550.000 de împrumuturi şi acţiunile în instanţă împotriva băncilor sunt în desfăşurare. În Slovenia, o asociaţie a cetăţenilor afectaţi de această problemă ameninţă băncile că le dau în judecată.
Economistul Piotr Bujak de la Bank PKO BP spune că multe din acuzaţiile aduse băncilor sunt incorecte şi clienţii au fost în general informaţi de riscurile valutare.
‘Atât timp cât creditele în franci elveţieni aveau dobânzi mai scăzute clienţii erau fericiţi, în timp ce acum ei vor ca alţii – băncile, plătitorii de taxe – să acopere costurile majorate’, susţine Bujak.
Mulţi cetăţeni cu credite se confruntă cu probleme deoarece casele pe care le deţin valorează acum mai puţin şi nu le pot vinde fără a înregistra pierderi semnificative, după ce în ultimii ani preţurile proprietăţilor imobiliare au scăzut. Presa a prezentat cazurile unor oameni atât de disperaţi încât s-au internat în spitale psihiatrice pentru tratament.
În România, sinuciderea unei persoane care avea un credit în valută a determinat Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor să investigheze dacă a fost gestionat corect problema împrumuturilor.
Dorota Smetek, un cadru universitar de 30 de ani de la Universitatea din Poznan, simte că a fost înşelată de banca sa şi ia în considerare posibilitatea de a da în judecată banca, alături de alţi clienţi nemulţumiţi. În 2008, când avea 24 de ani, a luat un credit ipotecar pe 11 ani pentru a cumpăra un apartament micuţ, pentru 250.000 zloţi (68.500 dolari). Banca a estimat că ratele ei vor fi de aproximativ 2.500 zloţi (685 dolari) pe lună dar chiar după ce a semnat acordul a venit criza şi imediat a început să plătească lunar 3.000 zloţi (825 dolari). Cea mai recentă rată a sa a fost de 3.500 zloţi (960 dolari) şi nu a putut să o plătească fără ajutorul părinţilor.
‘Nu a fost o singură rată la nivelul celei anunţate iniţial de bancă. Încep să cred că cineva mă ia de proastă, simt că am fost înşelată’, afirmă Dorota Smetek. Ea nu poate vinde deoarece ar pierde prea mult, nu poate închiria deoarece ar primi numai jumătate din rata pe care trebuie să o plătească băncii lunar. A fost forţată să facă sacrificii, şi-a anulat planurile de vacanţă şi ia medicamente să poată dormi noaptea.
Şi ca în cazul familiei din România, ea şi soţul ei ar fi vrut un al doilea copil dar nu când banii sunt atât de puţini şi stau într-un apartament de doar 45 de metri pătraţi.
Singura speranţă pentru cei cu credite în valută este la sute de kilometri depărtare, în Elveţia. Ei pur şi simplu vor o depreciere a francului, pentru a avea rate mai scăzute de achitat.
