Un roman in topul celor mai cruzi tirani

Istoria lumii este plină de atrocități. Amintiți-vă, de exemplu, de Ivan cel Groaznic, care și-a ucis propriul fiu, sau de frații Pasha, cei care au orchestrat o mișcare atât de crudă încât guvernul turc încă refuză să-i recunoască existența.

Un lucru este sigur: puterea corupe și, uneori, în cele mai oribile moduri pe care ni le putem imagina, scrie presa americană. Vă prezentăm zece tirani care pot fi considerați chiar mai cruzi decât Hitler.

1. Regele Belgiei Leopold al II-lea a comis crime împotriva triburilor din Congo. În timpul unui val de imperialism european, el a cucerit Congo și a stabilit legi brutale, respectate timp de 23 de ani, care includeau atrocități precum smulgerea mâinilor și a organelor genitale, biciuirea până la moarte sau arderea satelor. Totul a început atunci când oamenii lui Leopold i-au păcălit pe conducătorii congolezi să intre cu triburile în sclavie în schimbul unor haine. Belgienii le cereau congolezilor un anumit volum de muncă pe zi care, dacă nu era îndeplinit, oamenii erau pedepsiți. Într-un sat în care oamenii s-au răsculat, Leopold a ordonat ca bărbaților să li se taie capetele, iar femeile și copiii să fie spânzurați. Leopold a murit ca cel mai bogat om din lume, datorită averii pe care o făcuse pe spatele muncitorilor africani.

2. Nero a crescut în vremea conducerii mamei sale, soția lui Claudius, și l-a ucis pe împărat cu ciuperci otrăvite. Pentru o perioadă, Nero a fost un lider respectat și iubit, însă când mama lui nu a mai fost favoarită, s-a întors împotriva lui, sprijinindu-l pe Britannicus, fiul natural al lui Claudius. La puțin timp după, Britannicus a murit în condiții suspecte. Nero s-a îndrăgostit de o nobilă pe nume Poppaea Sabina și a vrut să divorțeze de soția sa Octavia, pentru a se căsători cu iubita sa. Însă mama lui era o puternică susținătoare a Octaviei și s-a opus cu toate puterile acestei idei. Nero a organizat apoi uciderea mamei sale, a divorțat de Octavia, a forțat-o să se sinucidă și s-a căsătorit cu Poppaea. După uciderea mamei sale, Nero a devenit un monstru. El îi executa fără să stea pe gânduri pe toți cei care aveau ceva de spus împotriva lui, cum a fost și cazul unui comandant militar care îl vorbise de rău la o petrecere. Dupa marele incendiu din Roma, despre care se spune că l-ar fi provocat, el i-a acuzat pe creștini și i-a persecutat. Într-un final, Nero a fost alungat din cetate și s-a sinucis.

3. Vlad Țepeș, cunoscut în întreaga lume mai mult în calitate de Contele Dracula decât de domnitor al Țării Românești din secolul al XV-lea. I-a mers vestea pentru metoda crudă prin care îi ucidea pe dușmani, prin tragere în țeapă. În afară de această metodă, Vlad Țepeș folosea și alte nenumărate modalități de tortură. Victimele sale erau toți criminalii și cei care încălcau legile, indiferent de gravitate. Se spune că, printre modalitațile de tortură folosite de Vlad Țepeș se numărau scoaterea ochilor, strangularea, mutilarea, sfâșierea de către animalele sălbatice, fierberea, iar cadavrele erau de multe ori lăsate în piața orașului pentru mai multe zile. Deși cu siguranță Vlad Țepeș nu a fost un vampir, setea sa de sânge era echivalentă cu cea a personajului oribil pe care l-a inspirat.

4. Frații Pasha. Cele Pashas: Talaat și Enver Pasha au fost conducătorii Turciei în timpul genocidului armean. Într-o serie de masacre brutale, marșuri ale morții și foamete forțată, peste jumătate dintre cei 2 milioane de armeni turci au murit, în 1915. Crimele au început în luna aprilie a anului 1915, când sute de nobili armeni au fost izolați și masacrați, iar capetele lor au fost expuse public. Bărbații au fost obligați să se înroleze în armata turcă și erau mânați către moarte din cauza surmenajului și a execuțiilor. Este cunoscut un caz când 2.000 de foști soldați au fost omorâți și cadavrele lor au fost aruncate într-o peșteră. Femeile, copiii și bătrânii erau supuși foametei, erau omorâți cu baioneta sau aruncați de pe stânci și erau trimiși în marșuri ale morții. Frații Pasha a încercat să prezinte aceste acțiuni ca pe o măsură de securitate.

5. Iosif Stalin a fost un cunoscut dictator sovietic, ce a lăsat moștenire celebrul citat „Un deces este o tragedie; un milion de decese este o statistică”. Estimările arată că Stalin are pe conștiință moartea unui număr de 20-60 milioane de oameni, majoritatea din cauza foametei artificiale, executărilor sau a muncii forțate în lagăre asemănătoare cu cele naziste. Una dintre victimele lui Stalin a fost chiar fiul său, Iakov, singurul său copil de la prima soție, care a fost prins de germani în timpul celui de-al doilea război mondial. Când nemții au încercat să negocieze cu Stalin, dictatorul nu a făcut niciun gest pentru a-și salva fiul. Astfel, Yakov a pierit într-un lagăr de concentrare nazist. Stalin este cunoscut și pentru decesele pe temeiuri politice. Avea o poliție secretă nemiloasă și o politică de încurajare a cetățenilor de a se spiona unii pe alții. Fără îndoială, Stalin a fost la fel de nemilos și însetat de sânge ca dușmanul său de moarte Adolf Hitler. Diferența constă în faptul că multe dintre crimele lui Stalin s-au îndreptat împotriva propriului popor.

6. Saddam Hussein a venit la conducerea Irakului în 1979, după moartea suspectă a generalului țării. El a început imediat o campanie de execuție a orăruia care nu era de acord cu el, cea mai mare parte kurzi și shiiți musulmani. După un atentat la viața lui, în 1982, el a ordonat uciderea a 150 de civili, inclusiv a unui mare număr de copii. Saddam Hussein a răpit 8.000 de membri ai clanului unui lider revoluționar. Majoritatea cadavrelor au fost descoperite ulterior în gropi comune. În perioada 1986-1989, el a ordonat ca toate sufletele dintr-o anumită zonă kurdă să fie ucise, ajungându-se la peste 180.000 de decese. Un alt grup țintă a fost cel al shiiților arabi Marsh, descendenți ai vechilor mespotamieni. Hussein a ordonat distrugerea teritoriilor lor, populația lor scăzând de la 250.000 la aproximativ 30.000. Hussein a fost capturat în 2003 și, pentru crimele sale, a fost executat prin spânzurare în 2006.

7. Ivan Cel Groaznic trebuia să moștenească tronul Rusiei la maturitate. Însă, în copilărie, el a fost maltratat și neglijat de boieri: a fost bătut, abuzat, molestat, fiind martor la numeroase crime. La 13 ani, el a organizat o reuniune a boierilor, după care l-a prins pe conducătorul acestora și l-a dat la câini. În scurt timp, a fost încoronat țar. Cea mai mare parte a domniei sale, el s-a concentrat pe cuceriri și a avut succes, însă, după decesul soției sale, a devenit dezechilibrat, brutal și imposibil de controlat. Ivan Cel Groaznic a înființat Oprichniki, o poliție care a început să-i omoare pe oficialii bisericii și să organizeze orgii care se terminau cu violuri în masă și tortură. De asemenea, a ordonat masacrarea celor 60.000 de cetățeni ai Novgorodului, care au fost legați de sănii și puși să alerge printr-un râu după ce arhiepiscopul lor a fost cusut într-o piele de urs și dat drept hrană pentru câinii de vânătoare. Ivan l-a ucis și pe propriul său fiu, când nora sa, Elena, fiind însărcinată, era îmbrăcată indecent, iar Ivan a atacat-o brutal. Când fiul său i-a luat apărarea, Ivan l-a ucis. Câțiva ani mai târziu, Ivan Cel Groaznic a murit de un atac de cord, lăsând un fiu incompetent responsabil de un întreg imperiu.

8. Idi Amin a preluat, în 1971, controlul guvernului ugandez, în timp ce președintele în exercițiu se afla la Singapore. Imediat, el a comandat execuția în masă a mai multor triburi creștine pe care le suspecta că erau loiale predecesorului său. Așa au început opt ani de guvernare brutală. Idi Amin a forțat populația asiatică să plece din Uganda. Și pentru că era vorba de zeci de mii de oameni, acest lucru a provocat prăbușirea economiei țării. Atunci când un grup de teroriști palestinieni a deturnat un avion și a aterizat în Uganda, Idi Amin le-a furnizat arme și alte ajutoare. Cu toate acestea, comandourile israeliene au lansat un raid surprinzător și i-au salvat pe ostatici. După această umilire, Amin a ordonat execuția a sute de angajați ai aeroporturilor și a unei vechi ostatic britanic, care se afla internat în spital. În cele din urmă, crudul conducător a fost forțat să plece în exil. Crimele acestuia au afectat aproximativ 300.000 de persoane.

9. Pol Pot a folosit o armată de gherilă pentru a prelua Cambodgia, la mijlocul anilor 1970, cu scopul de a „epura” societatea. În esență, el a eliminat toate influențele occidentale și a transformat Cambodgia într-o societate eminamente agricolă. Angajații din orașe au fost forțați să se mute la țară și să lucreze pe câmp, iar mulți dintre ei au murit din cauza suprasolicitării și a foametei. Soldații lui îi omorau pe oamenii bogați și educați, deoarece aceștia erau ca o amintire a „vechii societăți”. Minoritățile etnice, cum ar fi chinezii și vietnamezii, erau persecutați și au fost distruse aproape în totalitate. Crimele lui Pol Pot sunt denumite „genocidul cambodgian”, deoarece au fost omorâți peste 2 milioane de oameni.

1. Maximilien Robespierre, în mod ironic, nici măcar nu credea inițial în pedeapsa cu moartea. El a fost unul dintre cei mai importanți lideri și gânditori ai Revoluției Franceze, de partea săracilor, chiar dacă el provenea dintr-o clasă superioară. Cunoscut sub numele de „incoruptibilul”, datorită politicilor sale sincere, el a declarat, în 1794, că scopul Revoluției a fost „exercitarea pașnică a libertății și egalității”. Însă, setea de sânge a Revoluției a scăpat de sub control și la fel a făcut și Robespierre. Mii de oameni au fost decapitați cu ghilotina pe motive neîntemeiate, iar atunci când unii dintre prietenii lui Robespierre îi cereau să înceteze crimele, îi trimitea și pe aceștia la moarte. Teroarea s-a încheiat abia atunci când Robespierre însuși a fost ghilotinat, însă până în acel moment omul avea pe conștiință aproape 17.000 de decese.