Radu este doar unul dintre cei peste 1.700 de inspectori antifraudă, fiecare având în fişa postului şi activitatea de “documentare la faţa locului”, o muncă de aşa-zis spion antifraudă.
Rolul spionilor antifraudă este ca, îmbrăcaţi în civil, să se amestece printre clienţii marilor baruri şi terase de pe litoral, dar şi din Bucureşti şi să nu scape din ochi casele de marcat. Apoi, la un moment dat, să anunţe echipele de control.
“Nu există gradul de spion. Noi o numim muncă de documentare. Oricare din inspectorii antifraudă poate verifca aspecte din activitatea unei firme fie din birou, prin mijloace informatice, fie la faţa locului, observând modul cum se vinde marfa, sau cum se transportă marfa. Noi ne concentrăm pe combaterea marii evaziuni, 95% din acţiunile noastre vizează marea evaziune. În proporţie de 5% ne concentrăm şi pe prevenirea micii evaziuni”, au explicat pentru gândul surse din ANAF, care au ţinut să precizeze că nu există inspectori antifraudă specializaţi pe cazuri de mare evaziune şi alţii specializaţi pe mică evaziune, ci se lucrează în paralel.
În cluburile de fiţe de pe litoral încasările pe o singură noapte pot depăşi uşor 100.000 de euro. Nu toţi aceşti bani ajung să fie fiscalizaţi, adică să fie trecuţi prin casa de marcat, spun inspectorii spion din Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, supranumită la un momet dat de premierul Ponta şi DNA-ul Fiscului. Cum este posibil acest lucru?
