După trei decenii de creştere economică accelerată, bazată pe industrializare, exporturi şi mână de lucru ieftină, China a acumulat lichidităţi colosale şi traversează o transformare a modelului economic. Până acum, banii au fost investiţi la sigur, în obligaţiunile guvernamentale ale ţărilor occidentale, în principal SUA. Treptat însă, tot mai multe resurse sunt alocate de la Beijing către protejarea intereselor economice ale companiilor chineze pe plan internaţional şi achiziţia de noi business-uri.
Logica din spatele expansiunii internaţionale a companiilor chineze, cu girul Beijingului, nu ascunde nimic neobişnuit: vor acces mai comod la materii prime, la tehnologie şi expertiză tehnică, proximitate cu pieţele de desfacere şi, nu în ultimul rând, brand-uri cu prestigiu şi recunoaştere globală. O ipoteză complementară ar fi că afaceriştii chinezi caută alte pieţe de creştere pe fondul încetinirii creşterii economice a Chinei.