Intr-o lume in continua miscare, in care diferite forte actioneaza in functie de interesele individuale si de grup ale momentului, orice natiune are nevoie de o busola.
Romania ca tara da senzatia de multe ori ca nu stie incotro sa o apuce, pe ce cai ar fi mai bine sa mearga pentru a implini nazuintele unui interes general catre o viata mai buna, catre idealul universal vizat de “fericire”.
Problematica “COVID” a evidentiat o necesitate de abordare si de raportare de tip filozofic: suntem sau nu in stare sa ne gestionam si sa ne stabilim prioritatile singuri sau preferam abordarile uneori dictatoriale, fara un mandat expres, ale factorilor politici?
Principalul conflict al prezentului si viitorului, principala alegere pe care istoria ne cheama sa o facem, va fi intre libertatea individuala si economica manifestata intr-o piata libera si interventionismul etatist, generator de ineficienta cronica, de inechitati si in final de conflicte si de saracie.
Trendul ultimilor 100 de ani arata clar ca suntem la nivel global in plina etapa istorica de expansiune a statului, a interventionismului in dauna cetateanului si a libertatii individuale, tendinta manifestata evident in planul taxarii si al reglementarii si evidentiata acut in maniera raportarii la problematica “COVID”. Personal consider ca la nivel fundamental aceasta tendinta este in contradictie cu natura umana, cu aspiratiile naturale ale oamenilor si ca implicit acest trend este reversibil. Problema care se pune este de “cum” si eventual de “certificare” permanenta a validitatii acestei perceptii. Avem nevoie de o noua abordare si implicit de o busola, iar pentru aceasta trebuie sa ne intoarcem la principii. Cum spunea Arhimede, “dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul din loc”. Punctul de sprijin il reprezinta principiile, este prin urmare nevoie sa ne intoarcem la ele.
Pentru a ajunge la o Romanie a oamenilor liberi, responsabili si prosperi, trebuie sa ne raportam la o Constitutie (a Bunului Simt), simpla, axata pe ideea de libertate si proprietate, la care ar trebui sa se raporteze orice program de guvernare care isi propune sa reformeze, iar ulterior orice lege, reglementare si decizie.
Iar pentru a merge in concret, indiferent de moment, programele de guvernare, indiferent ca sunt la nivel local sau central, au si acestea nevoie de o busola. Astfel se ajunge la o a doua parte, “stalpii” proiectului “Romania oamenilor liberi, responsabili si prosperi”, anume la:
“7 Principii de Guvernare Democratica Eficienta – locala si centrala”
- 1. Principiul libertatii individuale, economice, politice si administrative.
Este nevoie de o restaurare in aceste domenii, ultimul secol marcand o permanenta, lenta, dar constanta abdicare a leadership-ului politic si – prin non-combat – a cetatenilor de la acest principiu de baza. Libertatea si responsabilitatea individuala sunt cele doua fatete ale aceeasi monede si este cea mai eficienta modalitate de abordare a problematicilor comunitatii in ansamblu.
- 2. Principiul respectarii dreptului de proprietate, privata si publica, cu facilitarea unei ponderi cat mai mari a proprietatii private, aceasta favorizand o responsabilitate mai mare in gestionarea eficienta.
Libertatea si proprietatea la care se face apel in primele doua principii sunt elementele esentiale de a caror respectare depinde orice constructie subsecventa.
- 3. Principiul implicarii constante si reale a cetatenilor in deciziile de guvernare locala si centrala. Este necesar sa existe o putere de decizie a membrilor oricarei comunitati, exercitata des si in cunostinta de cauza, inclusiv cu privire la alocarile bugetare pe destinatii.
- 4. Principiul dreptatii, al echitatii de tratament pentru toti, al egalitatii de sanse, indiferent ca vorbim de indivizi sau de organizatii, de mediul de stat sau de cel privat, de companii mai mici sau mai mari, de momentul prezent sau de aspectele ce vor impacta generatiile viitoare.
Trebuie minimizare barierele de intrare pe piata, atat in domeniul economic, cat si politic, iar subventionarea de la buget a unitatilor administrative-teritoriale, a companiilor, partidelor si altor organizatii trebuie stopata. Toate tipurile de jucatori din economie, inclusiv sistemul bancar este necesar sa respecte reguli similare din perspectiva prudentiala celor prevazute de dreptul comercial.
- 5. Principiul pastrarii de catre cetateni a unei parti cat mai mari din veniturile produse de activitatea lor.
Este un principiu al fiscalitatii minimale, plafonate si al statului suplu si echilibrat bugetar la nivel central si local, organizat pe baza subsidiaritatii, a sustenabilitatii financiare si a autonomiei fiscale. Implicit este nevoie de diminuarea atributiilor “statului” si de preluarea acestora cat mai mult in zona responsabilitatii individuale si a comunitatilor.
- 6. Principiul transparentei cheltuielor publice.
Fiecare comunitate are dreptul la a cunoaste destinatia sumelor pe care le aloca cheltuielilor comune, precum si alte detalii privitoare la acestea, bugetele fiind necesar a fi organizate pe conturi speciale in functie de destinatia lor.
- 7. Principiul simplificarii si diminuarii prevederilor legislatiei, al dereglementarii si debirocratizarii.
Simplificarea trebuie sa aiba loc cantitativ, una dintre modalitati fiind aceea a imposibilitatii adaugarii in legislatie de prevederi fara dovada abrogarii unui numar cel putin dublu de pagini.
Din nefericire, fiecare criza, provocata intotdeauna de reglementarile si deciziile politice, constituie un pretext pentru o expansiune a statului – noi costuri, noi reguli suplimentare, o data cu acestea – noi inechitati cauzate de interventionism. Uneori acestea au la baza chiar si cereri provenite din randul societatii civile, inclusiv din mediul de afaceri, de la oameni disperati care constientizeaza mult prea putin faptul ca a solicita resurse de la stat intr-o forma sau alta echivaleaza cu o solicitare ca pierderile lor cauzate de catre stat sa fie suportate si de catre ceilalti cetateni, echivaleaza cu o generare de dependenta prin indatorare, cu o pierdere de credibilitate, cu o capcana.
Expansiunea statului nu poate continua permanent. O economie dominată total de catre “stat” nu este viabilă. În cele din urmă, guvernul va consuma atât de mult din sectorul privat, încât va distruge mijloacele propria de existenta ale invivizilor, agoniseala lor.
In ciuda multitudinii de sarcini impuse poporului, economia privată păstrează inca o vitalitate suficientă pentru a se dezvolta într-un ritm modest, deși mult mai lent decât ar putea progresa o economie cu adevărat liberă. Și poporul continuă să tolereze, uneori sa ceara, o multitudine de initiative guvernamentale care promit soluții la aproape fiecare problemă pe care mintea o poate concepe, care de fapt realoca arbitrar si nefericit capitalul de la cei multi, catre cei putini, de la cei mici si medii catre cei mari, de la cei cumpatati catre consumatorii neti de resurse. Atâta timp cât ideologia dominantă acordă sprijin măsurilor interventioniste, nu este posibilă nicio reformă de anvergură a economiei noastre politice. Așadar, pe măsură ce privim viitorul, vedem doar un “stat” mare, tot mai mare.
Aceasta desi nu stim inca in ce masura cetatenii care contribuie semnificativ la veniturile statului sunt in majoritatea si de acord cu aceasta evolutie. Trebuie constientizat si faptul ca exista o inechitate intre contributia individuala la resursele publice si puterea de decizie in privinta marimii si alocarii acestora, trebuie constientizat faptul ca la momentul adoptarii oricaror decizii, o consultare a populatiei – insa in cadrul respectarii drepturilor individuale la libertate si proprietate – ar fi imperios necesara.
Pentru a putea progresa și a recupera din pagubele grave produse de epidemie, resetarea României este acum mai utila și mai urgentă decât oricând.
Cele “7 principii de guvernare democratica eficienta la nivel local si central” prezentate pot constitui o baza solida de demarare a unui astfel de proces, reprezentand un “pilon” si un posibil “filtru” pentru orice program de guvernare, initiativa legislativa sau decizie politica, pentru a contribui la o Romanie a oamenilor liberi, responsabili si prosperi, pe care cu totii probabil ca ne-o dorim.