Raportul de Sustenabilitate a devenit în ultimii ani un instrument tot mai des folosit de către marile companii, atât în România, dar mai ales în Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Interesul pieței și a părților interesate față de mediu și activități sustenabile conduce la creșterea cererii de transparență și implicare a companiilor. Activitățile CSR (responsabilitatea socială corporativă) și strategiile de comunicare sunt instrumente importante pentru a face față acestor cerințe.
Companiile din România se arată interesate din ce in ce mai mult de raportarea non-financiara. Marile companii, cu contacte și contracte în străinătate, și filialele sau reprezentanțele locale ale multinaționalelor au trecut deja la fapte. Se fac astfel de rapoarte de câțiva ani în România, după modelul american și european – GRI Standard.
Însă nu este vorba doar de imagine și de transparență. Există mai multe considerente economice care determină companiile să includă principiile sustenabilității în strategiile lor, comunicare și chiar în modelele de afaceri. Comunicarea acțiunii CSR (responsabilitatea socială corporativă) evidențiază angajamentul corporativ al unei companii. O importanță deosebită în acest proces o are abordarea grupului potrivit de părți interesate cu ajutorul informațiilor corecte. Comunicarea orientată spre sustenabilitate ajută la îmbunătățirea reputației unei firme în rândul clienților și investitorilor săi și poate juca un rol important în creșterea implicării angajaților și reducerea mișcării de personal. Rapoartele reprezintă un instrument important în comunicarea corporativă.
De ce este necesară raportarea de sustenabilitate
Principalul motiv este implementarea Directivei 2014/95/EU a Parlamentului European din 22 octombrie 2014 în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către companii și grupuri mari de firme. Directiva poate fi consultată aici.
Maximizarea profitului pe termen scurt creeaza riscuri. De exemplu, dacă o companie poluează și refuză să investească în retehnologizare în vederea reducerii nivelului de poluare, acea companie se poate confrunta cu proteste din partea comunității în care își desfășoară activitatea. Apoi urmează amenzi, procese și poate chiar suspendarea unor licențe sau permise de operare. La fel, dacă o companie pune pe piață produse neconforme, aceasta riscă nu doar să primească amenzi și alte sancțiuni din partea autorităților, dar și să-și piardă clienții.
Astfel, o companie matură, serioasă și bine intenționata își doreste profit pe termen lung, și nu va avea planuri de tipul ”hit and run”.
Orice manager care își doreste să conducă un business profitabil pe termen lung are nevoie de informații despre indicatorii care pot conduce la riscurile de mai sus. Acestea sunt în general rezultate non-financiare înregistrate de către companie. Este important pentru management și acționari să poată vedea informații clare, sigure, echilibrate si comparabile.
Iar aceste informații vin într-un Raport de Sustenabilitate realizat prin intermediul unui consultant extern. Unele companii au încercat să realizeze intern raportarea non financiară, însă în acest domeniu funcționează doar până la un punct. De exemplu, un angajat al companiei este însărcinat cu realizarea raportului. El va colecta date de la colegii săi din diverse departamente, însă întotdeuna vor exista probleme pe linie ierarhică. Acel angajat va solicita informații directorilor de departamente, cu un deadline precis, iar respectivii directori se vor simți subordonați în cadrul proiectului unui angajat oarecare.
În plus, un consultant extern agreat GRI (Global Reporting Initiative – cel mai cunoscut și utilizat sistem de raportare non financiară) va aduce experiențele anterioare în derularea unui asemenea proiect. Care este de anvergură medie – durează între trei și șase luni realizarea unui raport non financiar.
Beneficiile companiilor care realizează raportarea non financiară
- – Eficientizarea proceselor de producție, reducerea costurilor și creșterea productivității
- – Conștientizarea riscurilor dar și a oportunităților
- – Îmbunătățirea strategiei de management pe termen lung
- – Evaluarea performanțelor în ceea ce privește legislația
- – Evitarea eșecurilor de mediu, sociale și de guvernanță
- – Compararea performanțelor multianuale
- – Reducerea impactului negativ asupra mediului, societății și angajaților;
- – Implicarea părților interesate interni și externi (stakeholderi) pentru a înțelege valoarea organizației, precum și activele corporale și necorporale;
- – Conștientizare modului în care compania influențează și este influențată de așteptările cu privire la dezvoltarea sustenabilă la nivel de industrie, național și chiar global
Iată cele 10 principii pe care UN Global Compact le cere companiilor să le adopte pentru a contribui la sustenabilitatea globală prin activitatea proprie.
