Penuria de combustibil se răspândește în întreaga lume și afectează economia globală, amenințănd în același timp cu recesiuni și un nou val de inflație. Potrivit unei analize Bloomberg, gazele naturale au devenit în prezent un combustibil care rivalizează cu petrolul în ceea ce privește geopolitica.
Într-o dimineață, la începutul lunii iunie, un incendiu a izbucnit la o instalație din Texas, care preia gaze naturale din bazinele de șist americane, le răcește și le trimite peste ocean. Incendiul a durat aproximativ 40 de minute. Nimeni nu a fost rănit. Evenimentul a fost tratat ca o poveste pentru presa locală, cu excepția faptului că, după mai multe săptămâni, undele de șoc financiare și politice încă se răsfrâng în Europa, Asia și nu numai.
Asta pentru că gazul natural este cel mai important produs din lume în acest moment. Este un factor cheie al inflației globale, care înregistrează salturi de preț extreme chiar și în raport cu standardele tensionate de acum ale piețelor.
Gazul natural a crescut cu aproximativ 700% în Europa de la începutul anului trecut, împingând continentul la un pas de recesiune. Gazul se află în centrul unei epoci de confruntare între marile puteri, una atât de intensă încât planurile de a lupta împotriva schimbărilor climatice au fost lăsate în urmă de guvernele occidentale.
Războiul din Ucraina a adus criza gazelor la un nou nivel, prin eliminarea unei părți cruciale a surselor de aprovizionare. Rusia reduce livrările prin conducte către UE, iar Bruxelles-ul spune că oricum nu vrea să mai cumpere combustibilul livrat de Moscova. Lupta pentru a umple acest gol se transformă într-o competiție la nivel mondial, în timp ce țările se întrec în a-și asigura stocurile de gaz natural lichefiat (GNL) înaintea iernii din emisfera nordică.
Gazul a devenit noul petrol
La finalul lunii trecute, Germania a avertizat că măsurile Rusiei de reducere a livrărilor de gaze naturale în Europa riscă să declanşeze un colaps pe pieţele energetice, făcând o paralelă cu rolul Lehman Brothers în declanşarea crizei financiare din 2008.
Guvernul german a ținut să precizeze că puterea economică a Europei se confruntă cu perspectiva fără precedent ca întreprinderile și consumatorii să rămână fără energie la iarnă.
În condiţiile în care furnizorii de energie acumulează pierderi, fiind forţaţi să acopere volume la preţuri ridicate, există riscul unui efect de propagare pentru utilităţile locale şi clienţii acestora, inclusiv consumatori şi întreprinderi, a declarat la acea vreme ministrul economiei, Robert Habeck, după ce a ridicat nivelul de risc pentru gazele naturale din ţară la a doua cea mai ridicată fază de „alarmă”.
Principala conductă Nord Stream, care transportă gaz rusesc în Germania, urmează să fie închisă pentru întreținere pe data de 11 iulie pentru zece zile și există o teamă tot mai mare că Moscova nu o va redeschide.
Liderii G7 au convenit la summitul din Alpii Bavarezi de la finalul lunii iunie să dezvolte noi modalități de a reduce veniturile Rusiei din gaze naturale, care ajută la finanțarea războiului pornit în Ucraina, dar și să susțină noile investiții în GNL. În aceste condiții, țările mai sărace care au construit sisteme energetice în jurul gazului ieftin se luptă acum să-și permită achiziția de GNL.
„Este anii 1970 pentru gazul natural”, spune Kevin Book, directorul general la ClearView Energy Partners LLC, o firmă de cercetare în energie cu sediul în Washington. „Lumea se gândește acum la gaz așa cum se gândea cândva la petrol, iar rolul esențial pe care îl joacă gazul în economiile moderne și nevoia de aprovizionare sigură și diversificată au devenit foarte vizibile”, a mai subliniat Book.
Experții spun că globalizarea pare să fie în retragere în mare parte a economiei mondiale, însă comerțul cu gaze se îndreaptă în direcția opusă. Gazul se globalizează rapid, dar nu suficient de repede.
Multe țări au apelat la gaze naturale ca parte a tranziției către o energie mai curată, deoarece încearcă să elimine treptat utilizarea combustibililor fosili mai poluanți precum cărbunele și, în unele cazuri, energia nucleară.
Marii producători, precum SUA, care au urcat rapid în topul exportatorilor de GNL pentru a rivaliza cu Qatarul ca cel mai mare exportator din lume, asistă la o cerere în creștere pentru producția lor.
44 de țări au importat GNL anul trecut, aproape de două ori mai multe decât acum un deceniu. Dar combustibilul este mult mai greu de transportat decât petrolul, deoarece trebuie să fie lichefiat în locuri precum uzina Freeport din Texas.
Tocmai acesta este motivul pentru care o explozie minoră la o instalație a avut un impact atât de mare.
Criza actuală
Prețurile la gaze în Europa și Asia au crescut cu peste 60% în săptămânile de când instalația Freeport a fost forțată să se închidă temporar în urma incidentului. În această perioadă s-au înregistrat și noi reduceri de aprovizionare cu gază către Europa din partea Rusiei.
În aceeași perioadă, prețurile la combustibil au scăzut în SUA cu aproape 40%, deoarece întreruperea temporară a instalației a însemnat că mai mult din volumul de gaz pregătit pentru export a rămas disponibil pentru uz.
Există deja o mulțime de semne de presiune extremă pe piață. Războiul și pandemia au tulburat prețul mărfurilor, de la grâu la aluminiu și zinc, dar nimic nu se compară cu volatilitatea groaznică a prețurilor la gaze la nivel mondial. În Asia, combustibilul este acum de trei ori mai scump decât acum un an. În Europa, acesta este unul dintre principalele motive pentru care inflația tocmai a atins un nou record.
Gazele naturale rămân mai ieftine în SUA, dar chiar și acolo, contractele futures s-au dublat în acest an înainte de închiderea instalației Freeport din Texas.
Cu aliații politici cheie din Germania până în Ucraina disperați să cumpere gaz american lichefiat, producătorii americani de GNL avertizează că mai multe vânzări în străinătate va însemna costuri mai mari acasă.
Reacția pieței la incendiul din Freeport ilustrează o „conexiune clară între exporturile de GNL și impactul inflaționist asupra prețurilor interne la gaze naturale și electricitate”, spune Paul Cicio, președintele asociației consumatorilor de energie industriali din SUA.
Pentru a satisface cantitatea totală de cerere nouă va fi nevoie de un val masiv de investiții în aprovizionare. Acest lucru este deja în curs și a primit un impuls la reuniunea de săptămâna trecută a celor mai mari economii ale lumii occidentale, unde liderii G7 au promis că vor sprijini investițiile publice în proiecte de gaze, spunând că acestea sunt „necesare ca răspuns la criza actuală”.
Care sunt nevoile urgente de infrastructură
Facilități de export
Goana pentru obținerea de GNL accelerează proiectele în America de Nord și nu numai. Luna trecută, Cheniere Energy Inc. a dat undă verde unei extinderi a unui terminal în Texas. În aprilie, un proiect canadian de GNL susținut de magnatul indonezian Sukanto Tanoto a primit aprobarea pentru a începe construcția. În Qatar, companiile Exxon Mobil și Shell se numără printre giganții energetici cu participații într-un proiect de 29 de miliarde de dolari pentru a stimula exporturile de GNL.
„Prețuri globale la gaze sunt atât de mari încât stimulează semnarea de noi contracte pe termen lung. Vedem aceste anunțuri venind din stânga și din dreapta, cu multe facilități de lichefiere propuse de SUA”, a transmis Samantha DART, directoarea departamentului de cercetare în domeniul gazelor naturale în cadrul companiei Goldman Sachs.
Terminale de import
În Europa, planurile pentru aproximativ 20 de terminale de importare a GNL au fost anunțate sau accelerate după ce Rusia a invadat Ucraina. Germania, care nu are terminale GNL, a alocat aproximativ 3 miliarde de dolari pentru a închiria patru terminale plutitoare și a le conecta la rețeaua țării. Primul se presupune că va deveni funcțional până la sfârșitul acestui an.
Subliniind nevoia de accelerare a procesului, ministrul economiei Robert Habeck a precizat că a fost nevoie de doi ani pentru ca cei de la Tesla să construiască o fabrică lângă Berlin. Habeck a mai spus că este timpul ca birocrația germană să facă un pas în spate. „Mai întâi, săpăm șanțul în care conducta trebuie să intre. Apoi vine și permisul”, a mai transmis oficialul guvernamental german.
China, cel mai mare cumpărător de GNL din lume la nivelul anului 2021, se află în mijlocul uneia dintre cele mai mari operațiuni de construcție de infrastructură energetică la care industria a asistat vreodată. Zece noi terminale de import sunt programate să intre în funcțiune din 2023, iar capacitatea se va dubla în aproximativ cinci ani până în 2025, potrivit BloombergNEF.
Conducte
Chiar și cu o capacitate mai mare de a primi transporturi de GNL și de a-l transforma din nou în formă de gaz, un proces cunoscut sub numele de regazificare, Europei îi lipsește infrastructura pentru a-l muta acolo unde ar putea fi necesar.
Spania, de exemplu, are cele mai mari instalații de regazificare din Europa, dar are doar două legături de conducte cu Franța prin Pirinei, capabile să transporte puțin mai mult de o zecime din aceste volume, potrivit Bloomberg Intelligence.
Șantierele navale din Coreea de Sud, unde sunt construite majoritatea ambarcațiunilor care transportă GNL în lume, înregistrează o creștere a comenzilor care le lasă lipsite de forță de muncă calificată. Directorii acestor șantiere navale au fost forțați să caute în afara țării locuri precum Thailanda pentru sudori sau electricieni, crescând astfel cotele pentru muncitorii migranți.
În unele cazuri, toate acestea înseamnă o îndepărtare de politicile care vizează combaterea schimbărilor climatice, în special în Europa. Creditori susținuți de guvern precum Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, care s-au concentrat pe finanțarea energiei regenerabile, au semnalat o schimbare de abordare și au spus că sunt acum mai dispuși să susțină proiectele de gaze.
Dar eforturile Europei nu vor fi suficiente, potrivit Bloomberg Intelligence, care calculează că importurile de GNL ar putea satisface doar 40% din necesarul de gaz al continentului până în 2026, dublu față de cifra de anul trecut, dar încă mult sub volumele pe care Rusia le-a furnizat până acum.
O criză tot mai evidentă
Avertismentele cu privire la o criză cauzată de gaze în economiile europene prind tot mai mult contur. Săptămâna trecută, guvernul Germaniei a declarat că este în discuții pentru a salva compania de utilități Uniper, care pierde aproximativ 30 de milioane de euro pe zi, pentru că trebuie să acopere lipsa gazului rusesc la prețurile în creștere pe piața spot.
De asemenea, companii precum gigantul chimic BASF spun că ar putea fi nevoite să reducă producția. Deutsche Bank a evidențiat recent riscurile tot mai mari ale unei „recesiuni germane iminente care stă în spatele raționalizării energiei” și a subliniat creșterea prețurilor la energie și în Italia și Franța.
Lipsa de gaz a dus la creșterea prețului energiei electrice pentru livrare în 2023 în economiile cheie europene, care se adaugă riscurilor provocate de inflație și recesiune.
În Pakistan, țară care și-a construit sistemul energetic pe GNL ieftin, întreruperile planificate au făcut ca centrele comerciale și fabricile din marile orașe să se închidă devreme, iar oficialii guvernamentali să lucreze în regim de muncă redus.
Thailanda reduce importurile de GNL din cauza creșterii prețurilor, punând țara în pericol de lipsă de combustibil. Myanmar, care se confruntă cu instabilitatea politică, a oprit toate achizițiile de GNL la sfârșitul anului trecut, când prețurile au început să crească. India și China au redus, de asemenea, importurile.
„Acolo unde cândva piețele de gaze naturale erau în mare parte izolate la nivel regional, acum avem o piață spot globalizată care a conectat expunerea lumii la combustibilul care a devenit esențial pentru multe economii. Acest lucru nu a fost niciodată mai evident decât în ultimele luni”, a declarat James Whistler, director general la Vanir Global Markets, o companie din Singapore care e specializată în brokeraj de energie și mediu.
