Asaltul din weekend asupra palatului prezidențial din Sri Lanka trebuie să le fi trimis fiori pe șira spinării liderilor Partidului Comunist Chinez (PCC), scrie Daily Express, citat de Rador.
După ce a curtat multă vreme familia cârmuitoare Rajapaksa – care a devenit un partener entuziast al Inițiativei Centură și Drum a Chinei – răsturnarea familiei de la putere amenință acum să zădărnicească tot timpul și energia investite masiv de Beijing în Sri Lanka.
În urma revoluției populare, purtătorul de cuvânt al MAE chinez, Wang Wenbin, declara ieri presei: „În calitate de vecin prietenos și partener cooperant, noi sperăm sincer că toate sectoarele din Sri Lanka vor ține seama de interesele fundamentale ale țării și poporului și vor colabora pentru a depăși dificultățile”.
Riscul pentru Beijing este acum acela că oricine va veni la putere în Sri Lanka ar putea fi mult mai puțin serviabil cu PCC, ba poate chiar se va apropia de India. Sri Lanka are o enormă valoare strategică, dată fiind poziția ei în Oceanul Indian, între Asia de Est și Golful Persic.
În consecință, PCC a considerat că este extrem de important să aibă o prezență în țară, ca modalitate de a submina puterea Indiei în regiune.
Eforturile PCC au fost răsplătite cu concesionarea pe 99 de ani a portului Hambantota din Sri Lanka, după ce Colombo nu a reușit să-i înapoieze Chinei un împrumut de 1,4 miliarde de dolari.
În ciuda dezmințirilor repetate, există teama că pe viitor PCC ar putea folosi portul ca bază militară.
Totuși, deși circulă critici conform cărora „diplomație capcanei datoriilor” folosită de China a contribuit la criza din Sri Lanka, vina cea mai mare îi revine elitei conducătoare a țării.
Bazându-se vreme îndelungată pe turism, Sri Lanka a fost grav lovită de restricțiile pandemice. Apoi guvernul a introdus brusc interdicția folosirii fertilizatorilor chimici, fapt care a decimat randamentul culturilor de ceai, unul dintre principalele exporturi ale țării.
Dar în primul și în primul rând analiștii indică corupția larg răspândită și investițiile prost gândite drept cauze ale actualei crize, cu rezervele valutare epuizate și inflație peste 50%. În cele din urmă populația pur și simplu s-a săturat.
Pe fondul penelor constante de curent și al penuriei de combustibil, a apărut și o lipsă cronică de medicamente care a subminat sistemul medical oricum șubred.
Astăzi Sri Lanka nu mai are bani pentru a importa bunurile necesare și are datorii de 51 de miliarde de dolari, din care un pic peste 10% față de China.
Însă nu banii datorați sunt lucrul de care e îngrijorat Beijingul, ci posibilitatea ca viitoarea conducere din Sri Lanka să zădărnicească strategia Chinei pentru Asia de Sud, eliminând o componentă importantă a strategiei ei Centură și Drum.
Mai mult chiar, priveliștea cetățenilor de rând ținând piept puterii statului sugerează că populația va fi mai puțin maleabilă în privința întreținerii de legături strânse cu PCC.
Amintind și de revolta din Piața Tiananmen, asaltul asupra palatului prezidențial îi arată Chinei și altor regimuri autoritare ce se întâmplă atunci când oamenii s-au săturat.
Acum, cu India urmărind desfășurarea evenimentelor îndeaproape, China riscă să vadă Sri Lanka ieșind cu totul din sfera ei de influență. Este cu atât mai îngrijorător pentru Beijing cu cât are cu New Delhi dispute în curs asupra frontierei.
În acest moment strategia Chinei de a încercui India – Beijingul și-a dezvoltat relații strânse și cu Pakistanul, prin intermediul Coridorului Economic China-Pakistan (CPEC) – e în pericol de a primi o lovitură considerabilă, în vreme ce PCC nu se poate simți confortabil cu un guvern adus la putere de proteste populare, pe fondul apelurilor de a se eradica corupția și autoritarismul.
PCC a putut să vadă sâmbătă o mică frântură din cel mai rău coșmar al lui: puterea poporului. E posibil ca de acum încolo Beijingul să se confrunte cu o administrație mai puțin prietenoasă față de China în Sri Lanka.
Poate că revoluția populară din weekend constituie un nou memento pentru PCC că – oricât de mult îi place lui să spună că joacă un joc pe termen lung – multe lucruri rămân dincolo de controlul său, și nici timpul nu e întotdeauna de partea lui.
