Liderii legendari care au condus Sri Lanka aproape 20 de ani și care au câștigat sângerosul război civil împotriva separatiștilor Tamil au ajuns să fie îndepărtați de la putere cu forța chiar de către poporul care îi considera odată eroi ai națiunii. La apogeul dinastiei Rajapaksa, patru frați au deținut posturile de președinte, premier, ministru al finanțelor, al apărării și de interne, printre altele.
Dar, când clanul care a pus stăpânire pe țară părea să fie invincibil, o criză economică care s-a înrăutățit din cauza politicilor promovate chiar de membrii acestuia a dus la decăderea sa totală.
Cu toate că Gotabaya Rajapaksa a promis luna trecută că va rămâne la putere până la finalul mandatului său care ar fi trebuit să se încheie în 2024, președintele Sri Lankăi a fugit miercuri dimineața din țară și a lăsat în urmă un guvern din care nu mai face parte niciunul dintre membrii familiei nu demult venerați de popor, scrie Reuters.
Fuga din țară a președintelui țării vine la doar câteva zile după ce mii de protestatari nervoși au pătruns în palatul său, s-au bălăcit în piscina sa și i-au cerut demisia. Era de așteptat ca Gotabaya să își prezinte demisia ceva mai târziu, dar acesta nu a mai așteptat ca să își oficializeze plecarea de la putere.
În schimb, Gotabaya s-a îmbarcat într-un avion militar și a plecat din orașul Colombo, capitala comercială a țării, înainte de răsărit și a fugit în Maldive. Între timp, președintele fugar a trimis șefului Parlamentului o scrisoare de demisie, după ce a aterizat în Singapore.
Președintele a fugit, iar protestatarii jubilează, dar viitorul rămâne incert
Plecarea sa este un moment istoric pentru națiunea insulară de 22 de milioane de oameni pe care familia Rajapaksa a condus-o cu o mână de fier pentru aproape 20 de ani înainte să piardă susținerea cetățenilor, scrie CNN.
„Imaginea cu Gotabaya Rajapaksa care părăsește Sri Lanka cu un avion al forțelor aeriene reprezintă decăderea familiei sale”, a spus Ganeshan Wignaraja, cercetător la ODI Global. „Moștenirea lor nu cred că este una pozitivă, dar există speranțe că Sri Lanka se va îndrepta într-o nouă direcție”.
Protestatarii jubilanți care se scăldau în piscina președintelui și care cântau și dansau în incinta palatului său împărtășesc cel mai probabil acest sentiment – cel puțin, pentru un timp.
Ceea ce se va întâmpla în următoarele 24 de ore va determina în mare parte viitorul țării, intențiile de lungă durată ale lui Rajapaksa fiind în continuare neclare.
Mahinda și-a dat demisia în luna mai împreună cu fiul său și șeful Cabinetul Președintelui, Yoshitha. Celălalt fiu al său, Namal, fratele său mai mare, Chamal, și frații mai tineri, Basil și Shasheendra, și-au dat demisia din guvern în luna aprilie.
Fostul ministru al finanțelor Basil, care deține și cetățenie americană, a fost oprit la aeroport când a încercat marți să fugă din țară de către angajații biroului pentru imigrări de frica răspunsului public dacă ar fi fost lăsat să plece.
Cum au dobândit membrii dinastiei Rajapaksa statutul de „eroi ai națiunii”
Atât președintele Sri Lankăi, cât și fratele său Mahinda, care a fost președinte înainte de Gotabaya, au fost considerați „eroi de război” de majoritatea populației. Mahinda a câștigat un statut aproape legendar în 2009, când a declarat victorie în războiul civil de 26 de ani împotriva grupării rebele Tigrii Eliberatori din Tamil Eelam.
Victoria i-a dat un capital politic aproape inepuizabil lui Mahinda pe care s-a bazat pentru a-și consolida puterea timp de 10 ani la conducerea țării, timp în care a fost venerat de populația majoritar budistă a Sri Lankăi.
Mahinda a primit apelativul „appachchi”, care înseamnă „tatăl națiunii”, oamenii plecându-se în fața sa când trecea prin apropiere și se temeau pentru el când se îmbolnăvea.
Pentru mare parte din mandatul său de președinte, Mahinda a condus Sri Lanka precum o afacere de familie și a numit în funcțiile cele mai importante din guvern membrii familiei sale: Gotabaya – secretar al apărării, Basil – Ministrul Dezvoltării Economice, Chamal – președintele parlamentului.
În ciuda acuzațiilor de nepotism, clanul celor patru frați a continuat să conducă țara și să se bucure de sprijinul publicului. Țara a trecut printr-o perioadă prosperă alimentată de banii împrumutați din străinătate și pe care guvernul îi folosea pentru a finanța serviciile publice.
Gotabaya Rajapaksa: Eroul de odinioară care a îngropat economia unei întregi țări
Dar, vremurile bune au ajuns la final. În timp ce războiul civil i-a conferit lui Mahinda statutul legendar, a și ascuns primele semne ale decăderii sale.
Potrivit unui raport ONU din 2011, forțele guvernamentale sunt responsabile pentru abuzuri comise împotriva civililor, precum bombardamente, execuții fără judecată, violuri și blocarea ajutoarelor umanitare pentru comunitățile afectate de război și sărăcie.
În raportul ONU se spunea că trupele lui Mahinda ar fi responsabile pentru moartea a 40.000 de civili. Guvernul său a respins întotdeauna astfel de acuzații.
În același timp, problemele economice se făceau tot mai simțite și era din ce în ce mai evident că va fi un preț dur de plătit pentru lejeritatea cu care guvernul a tratat lucrurile mai devreme.
Până în 2015, Sri Lanka îi datora Chinei 8 miliarde de dolari, iar guvernul a preconizat că datoria externă acumulată va ajunge să consume 94% din GDP-ul țării.
În acel an, Mahinda a pierdut alegerile prezidențiale în fața ministrului sănătății. „Sri Lanka este o țară democratică și oamenii au fost șocați de amploarea nepotismului”, potrivit lui Wignaraja. „Combinația dintre nepotism și administrarea proastă a economiei [a stârnit] supărarea populației care i-a ales pe oamenii ăștia”.
Această situație ar fi putut fi destul ca să distrugă o dinastie mai slabă, dar nu a fost destul pentru familia Rajapaksa.
În aprilie 2019, militanții islamiști au ucis 290 de persoane într-o serie de atentate cu bombe în biserici și hoteluri de lux. Țara, panicată de pericolul terorist, s-a îndreptat din nou spre familia care a demonstrat că poate să obțină victoria pe câmpul de luptă.
„Poporul și-a exprimat din nou încrederea pentru noi”, a spus Mahinda după ce aceștia au câștigat detașat alegerile parlamentare un an mai târziu. La scurt timp, Gotabaya l-a desemnat pe fratele său pe postul de premier.
Dar, la fel cum s-a întâmplat și pe vremea președinției lui Mahinda, au început să apară fisuri și în administrația lui Gotabaya, în special în ceea ce privește gestionarea situației economice a țării.
Ce măsuri au dus la dezastrul economic din Sri Lanka
Experții spun că guvernul nu este de vină pentru toate problemele economice ale Sri Lankăi, dar că acestea s-au înrăutățit din cauza unui șir de decizii greșite.
În primul rând, campania extinsă de împrumuturi pe care Sri Lanka a lansat-o pentru a finanța serviciile publice s-a suprapus unei serii de „lovituri” pentru economia țării, precum dezastrele naturale și artificiale pe care le-a întâmpinat.
În fața unui deficit masiv, Rajapaksa a tăiat taxele în încercare eșuată de a stimula economia. Decizia s-a întors împotriva sa și a lovit în schimb și mai rău veniturile statului.
Agențiile de rating de țară au retrogradat Sri Lanka până la un nivel apropiat de faliment, ceea ce înseamnă că țara a pierdut accesul la piețele internaționale.
Sri Lanka a trebuit să își folosească rezervele de valută străină pentru a-și putea plăti datoriile, iar asta a afectat importurile de combustibili și alte produse esențiale, ceea ce a făcut ca prețurile să crească exponențial.
Oamenii care au ieșit la proteste se găsesc în situația în care nu mai pot să-și hrănească familiile și să își alimenteze mașinile cu benzină. Acum, oamenii trebuie să stea la coadă cu orele ca să își procure combustibili, ajungând deseori să se lupte cu forțele de ordine și cu armata. Rafturile supermarketurilor sunt goale, iar rezervele de medicamente sunt aproape epuizate.
Ultima suflare a unei dinastii căzute în dizgrație
Familia Rajapaksa este acum trasă la răspundere de popor. Timp de mai multe luni de zile, oamenii din Sri Lanka au ieșit pe străzi și au protestat împotriva felului în care Gotabaya și Mahinda au distrus economia țării.
Protestele au început pașnic, dar au devenit violente în luna mai, atunci când Mahinda a fost nevoit să își dea demisia din funcția de premier. Decizia sa nu a alinat cu nimic frustrarea poporului, însă fratele lui a rămas la putere.
Gotabaya a ținut cu dinții de funcția de președinte în încercarea de a salva dinastia de la un dezastru total. În ultimă instanță, însă, nu a avut de ales. Palatul său unde obișnuia să primească vizitele celor mai importanți demnitari a fost invadată și ocupată de protestatarii care s-au aruncat în piscina președintelui și au ieșit la picnic în curtea luxoasă a vilei sale.
După cum a punctat și Wignaraja, aceaste scene reprezintă imaginea perfectă a sfârșitului unei ere. „Ai această idee că elita care conduce trăiește în lux, în timp ce sunt foarte corupți, iar oamenii de rând întâmpină dificultăți mari.”
„Să ajungi să fii alungat din propria ta casă de unde erai perceput ca un erou, este de necrezut. Este o cădere completă în dizgrație”.
