de Octavian Bădescu
Este evident ca la acest moment romanii nu beneficiaza suficient de pe urma resurselor naturale ale Romaniei, veniturile nesemnificative obtinute din redevente in raport cu bogatia teritoriului fiind o dovada in acest sens.
Insa Guvernul a optat sa isi creasca veniturile intr-un mod cu o legitimitate discutabila, prezentul articol propunandu-si sa prezinte o modalitate alternativa prin care romanii pot beneficia direct si intr-un mod corect de pe urma resurselor naturale aflate pe teritoriul Romaniei.
Principial vorbind, munca si natura – cantitatile de timp de munca, impreuna cu barilii de titei si cu metri cubi de gaze extrase si transformate prin intermediul muncii prezente si a celei trecute (capitalul) in combustibil, energie si in alte produse -, reprezinta factorii primari de productie si ingredientele de baza ale bunastarii oamenilor, locuitorilor unui teritoriu.
In acelasi timp, intr-o economie de piata libera, profitul unei societati comerciale, reprezinta nimic altceva decat recompensa riscului asumat si masura in care actionarii au reusit sa satisfaca dorintele consumatorilor cu un consum cat mai redus de factori de productie, fiecare dintre acestia urmand a beneficia conform detinerilor sale. Din pacate, actiunile arbitrare ale politicienilor care vremelnic reprezinta statul, pot denatura un mediu optim de derulare a activitatii, pentru toti actorii economici implicati, iar pozitiile de cvasi-monopol nu sunt in avantajul consumatorilor.
Obiectivul principal al administrației politice, care se bucură de așa-numita “suveranitate teritorială” este “maximizarea valorii resurselor teritoriului și a timpului oamenilor care îl populeaza”.
Așa-zisa impozitare a profitului reprezintă practic o reimpozitare a muncii si a naturii utilizate si transformate, iar orice decizie ce impacteaza negativ o societate comerciala va impacta in realitate oamenii – in speta pe actionarii, salariatii si pe consumatorii produselor realizate de aceasta, subminandu-le prosperitatea. “Subminarea prosperității românilor” ar trebui sa existe ca infracțiune in codul penal și să fie aspru pedepsită.
Nu in ultimul rand, inclusiv potrivit prevederilor constitutionale, articolele 44 si respectiv 15 prevad faptul ca “proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”, iar “o lege poate dispune numai pentru viitor”.
Actuala initiativa guvernamentala produce nedreptati si prejudicii directe si indirecte pe multiple planuri, incepand de la securizarea prealabila si nelegitima de catre stat ca actionar a unor profituri disproportionate in raport cu detinerile din respectivele companii, in detrimentul celorlalti actionari privati, inclusiv a fondurilor de pensii ale romanilor, continuand cu decapitalizarea respectivelor societati si privarea acestora de posibilitatea efectuarii unor noi investitii, cu posibilitatea afectarii salariatilor romani ai acestora, precum si cu afectarea consumatorilor prin probabila crestere a preturilor unor produse esentiale pentru o viata de calitate a romanilor.
Initiativa nu le poate readuce romanilor banii dati deja inapoi in buzunar.
In plus, semnalul dat investitorilor actuali si potentiali este unul negativ, efectele negative pentru romani multiplicandu-se.
Statul român trebuie să își asigure finanțarea cu precădere din valorificarea utilizării resurselor naturale si umane, a infrastructurii teritoriului și a activelor sale, precum și din serviciile necesare prestate cetățenilor, nu din impozitarea sub diverse forme a timpului muncit în trecut sau în prezent de către oameni, iar acumularea de capital trebuie să fie o posibilitate disponibilă tuturor românilor.
România trebuie să treacă de la o impozitare injustă a veniturilor și capitalurilor la o contribuție justă la consumul resurselor naturale și de timp al românilor. Eliminarea deficitelor bugetare, cu precădere la nivelul cheltuielilor curente ale statului ar trebui să constituie o prioritate absolută, pentru a nu sărăci suplimentar oamenii și prin inflație, doar investiția eficientă într-o infrastructură necesară țării putand justifica un eventual deficit temporar.
Concluzionând, asa-zisele “contributii de solidaritate” pot fi interpretabile si ca „furt”, fiind preferabila adoptarea de hotarari ce pot contribui direct la cresterea bunastarii oamenilor, cu ajutorul resurselor naturale pe care in mod normal le apartin.
Concret, stabilirea unor redevente cantitative, intre 10% si 30% (in functie de disponibilitatea rezervelor naturale, de cererea si de regenerabilitatea acestora), din orice cantitate de resursa naturala exploatata de catre o societate comerciala in procesul de productie, cu stabilirea (eventual constitutionala) a unui prag minimal al redeventei, exprimat in cantitate de aur sau in lei indexabili anual cu rata inflatiei, ar fi de natura a securiza un venit corect in beneficiul romanilor si ar favoriza o exploatare rationala a resurselor naturale, de care sa beneficieze atat romanii in viata, locuitori ai acestor meleaguri, cat si urmasii acestora.
Iar in masura in care veniturile astfel obtinute, semnificative in raport cu cele neglijabile actualmente, ar fi utilizate intregral pentru sprijinirea financiara, in mod egal si nediscriminatoriu a tuturor cetatenilor romani rezidenti, sau – spre exemplu – a tuturor celor cu o varsta sub 15 ani (familiile acestora) sau peste 70 de ani (deci a persoanelor care in mod normal nu au in general posibilitatea de a munci), se va putea spune, fara teama de a gresi, ca romanii care au ales sa locuiasca in acest teritoriu binecuvantat de Dumnezeu sunt beneficiari directi ai resurselor naturale ale Romaniei.
Chiar si in cazul nefericit in care actuala forma a ordonantei va ramane neschimbata, o optiune preferabila ar fi aceea ca veniturile astfel obtinute sa se intoarca direct la populatie sub forma de bonuri valorice pe care cetatenii sa le poata utiliza pentru plata utilitatilor, a combustibililor sau pentru achizitia de produse alimentare produse in Romania.