Se așteaptă voturile. Potrivit unui proiect proiect de lege, anumite persoane nu trebuie să fie obligate de angajator să lucreze în tura de noapte.
Mai exact, este vorba de părintele singur, dintr-o familie monoparentală, care nu va putea fi obligat de angajator să presteze muncă de noapte. Proiectul de lege discutat de Parlament urmează să primească votul final săptămâna viitoare.
Importanța proiectului de lege
Inițiatorii au o serie de motive pentru care un părinte dintr-o familie monoparenatală nu trebuie să fie obligat să lucreze în ture de noapte:
– Siguranța copilului pe timp de noapte, care râmâne fie în grija unei persoane, fie singur în casă;
– Posibilitatea ca părintele să nu poată acorda copiilor suficientă atenție și îngrijire în timpul zilei, din cauza oboselii acumulate în urma turelor de noapte;
– Dificultatea de a îmbina programul de lucru cu obligațiile familiale, cum ar fi îngrijirea copiilor sau participarea la activități școlare și sociale;
– Impactul asupra relației părinte-copil, care poate fi afectată de faptul că părintele nu este disponibil sau nu poate participa la activitățile copilului în mod regulat.
Pentru a se putea aplica, proiectul de lege trebuie să fie adoptat la Camera Deputaților, promulgat de președintele țării și publicat în Monitorul Oficial.
Cui se aplică un astfel de proiect – în prezent
În prezent, această interdicțiie se aplică în cazul tinerilor care nu au împlinit 18 ani, femeilor gravide, lăuzelor şi celor care alăptează.
Proiect de lege – munca de noapte
Potrivit art. 125, din Lege a53/2003, munca prestată între orele 22:00-6:00 este considerată de noapte. Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.
(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 126. prevede faptul că salariaţii de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
