Mihaela Cambei și David Popovici. Argintul portdrapel și flotila de aur

Bilanțul României la Jocurile Olimpice este deopotrivă încântător și dezamăgitor. Locul 23 într-o lume a sportului din ce în ce mai elitistă înseamnă mult. Singurul paragraf din Constituția României referitor la sport are 24 de cuvinte. Foarte aproape de o coincidență răvășitoare. Însă cu locul 23 și 24 de cuvinte se poate construi un imperiu.

Mihaela Cambei. A aruncat 112 kilograme și a ridicat în total 205 kilograme pentru un argint transformat în portdrapel. Are doar 49 de kilograme. Aceasta este imaginea efortului olimpic. Efortul real, singurul care contează. Imaginea fidelă a sportului din România. Dură și însingurată. Menită să absoarbă anonimatul și să îl pulverizeze în cele mai fine particule de glorie.

Trei medalii de aur
David Popovici și cele două flotile ale canotajului sunt marcate de o conjuncție privilegiată. Împreunarea dintre Marea cea Mare și Dunare, râul purtător de nori. Aurul lui Popovici și bronzul îndelung forjat al Anei Maria Bărbosu, înseamnă două prezențe pe podiumul celor patru mari sporturi ale Jocurilor Olimpice. Și asta nu e deloc puțin.

Poate fi mult mai mult. Imaginea clară a ce s-ar fi cuvenit să fie este Sabrina Ionescu. Medaliată cu aur împreună cu naționala feminină de baschet a Statelor Unite. Născuți în București, părinții ei au ales SUA după 1989.

Sabrina joacă pentru New Yor Liberty și poate fi văzută în Unfinished Business. Aparent, sunt doar căteva cuvinte rătăcite între două titluri. Semnificațiile sunt însă aceleași peste tot. Și se ridică mult dincolo de aparențe.

O afacere neterminată
Trei medalii de aur înseamnă enorm pentru un business neterminat. Tocmai pentru că este neînceput. Bangladesh are o populație de peste 170 de milioane de oameni. Participă la Jocuri din 1984 și nu a câștigat până acum nicio medalie. În 1984, la Los Angeles, România a fost a doua în lume.

Trecerea de la sistemul centralizat de atunci, la cel birocratic de acum, s-ar cuveni să ia sfârșit. Potențialul României este uriaș. Mult peste tezaurul de la Paris.

Locul 23 înseamnă mai mult decât cele 24 de cuvinte din legea legilor țării. Sportul nu se rezumă la obiective punctuale. Este o călătorie fără oprire. Obiectivele sunt doar reperele ei.

Nimic nu e întâmplător
Fie doar și pentru că Obeliscul Luxor are 23 de metri și a vegheat deasupra sporturilor urbane în Place de la Concorde. În inima Parisului. Orașul Luminilor și-a ținut promisiunea. Jocurile Olimpice au fost magnifice.

Deschise și închise într-o interpretare cât se poate de apropiată lumii în care trăim. O rețea uriașă, nevăzută, cu noduri bune și mai puțin bune. Rețeaua există. Conectarea și desprinderea depind de inspirația și șansa fiecăruia dintre noi. În mod sigur, are mai mult de 23 de stații.