Vorbim de fapt despre un cerc perfect. Nevăzut, apăsător și dureros. Cercul închis al confirmărilor teribile din handbalul florilor. Dominat de o lebădă neagră născută pe semicercul exterior al Balcanilor. Doar din voia hazardului.
Cea mai bună marcatoare din liga celor mai bune din lume. 1154 de goluri. De patru ori cea mai bună din handbal între 2010 și 2018. Certată public pentru salariul de 250.000 de euro anual la CSM București. “Ea trebuia să câștige un milion pe an, două milioane pe an” a spus Gheorghe Hagi, potrivit celor de la ct100.ro. Iar publicul a tăcut cu zgomot, de la mare până la munte și înapoi.
Instrumentul financiar
De fapt, în umbra lebedei rare a înflorit doar un sistem pe cât de imprevizibil, pe atât de mercantil, și pe atât de profitabil. Din nefericire, Cristina Neagu a fost doar un subterfugiu dâmbovițean. Și de aici, totul devine deja extrem de intuitiv. S-a transformat de fapt, fără voia ei, în pretextul pompării entuziaste a banilor publici. Blindat de aura triumfului european.
Brusc, toată lumea a dorit să fie CSM. Și să câștige Liga Campionilor. Spre gloria comunității și a cetățenilor votanți. Chiar și fără Cristina Neagu. Acesta a fost startul așa numitului iureș investițional din banii primăriilor, ministerelor și consiliilor locale. De la București la Brăila, de la Bistrița la Zalău și de la Buzău până în Giulești. Oarecum în acord cu parafraza potrivit căreia banii nu aduc gloria, dar numărul lor da.
Tocmeala din județe
Însă nu despre gloria handbalului e vorba aici. Ci doar despre cea electorală. Tocmită “… într-un cerc închis. Ce nu permite ochilor s-admire” cânta cândva Tudor Ghorghe. Ce-i drept, pe vremea când handbalul ne încălzea cu gloria lui, perfect autentică, sub o pătură în plus, în dormitoarele pe cât de comuniste, pe atât de reci.
“Bugetul anual al echipei de handbal este cât doi kilometri de conductă de termoficare” spune în plin răsfăț democratic, primarul general al Capitalei, citat de gsp.ro. Putem înțelege din subtextul declarației lui Nicușor Dan că investiția în CSM e inoportună. Însă acesta nu este deloc un paradox.
Handbal fără Cristine
Nepotrivirea majoră este dată de faptul că timp de aproape un deceniu, handbalul, politizat sau nu, a privit pasiv prăbușirea anunțată a echipei naționale. Zece ani de-a lungul cărora a existat doar Cristina Neagu. Ani în care în spatele ei nu s-au încolonat alte Cristine, ci doar cohorte de bani publici, explodați prin municipii. Zece ani de handbal electoral. Capătul lor e un cerc închis perfect, într-un an perfect electoral.