Cazul de hărțuire și abuz sexual de la FRBS ar fi zguduit în mod normal o societate întreagă. Dar ceea ce s-ar fi cuvenit să fie un tsunami social, a luat doar forma unui val absorbit de marea electorală. Potrivit comunicatului DIICOT emis recent, unul dintre suspecți este chiar antrenorul lotului național feminin de sporturi de iarnă. El este cercetat pentru exploatarea sexuală a trei sportive de la lotul național.
Au trecut patru ani de la primele dezvăluri privind abuzul de la Federația de Bob și Sanie. Și încă patru zile de tăcere. Liniștea cel puțin bizară sugerează că în ultimii patru ani și patru zile nu s-au schimbat prea multe. Dar ar fi putut fi altfel.
Tăcerea planetară
Acuzațiile din 2020 precizează că abuzurile au fost săvârșite în perioada 2013-2019. Coincidența face ca în 2018 federațiile naționale din România sa fi avut la dispoziție un instrument deosebit de util pentru combaterea hărțuirii sexuale în sport. Este vorba de o analiză fără precedent realizată de organizația daneză Play The Game.
Concentrat pe principiile bunei guvernanțe în sport, studiul a oferit numeroase date și implicit, multe soluții. Privind atât existența, cât mai ales prevenirea unui flagel pe cât de dramatic, pe atât de revoltător. Sfâșietor de revoltător. Cunoscut la nivel mondial, și ocolit prin tăcerea planetară. Mai mult sau mai puțin asurzitoare, în funcție de resursele de antifonare ale unui potențial ecou local.
O singură federație
Foarte alarmant, doar 11% dintre federații numiseră la acea dată un angajat responsabil menit să acționeze ca unic punct de contact pentru problemele privind combaterea hărțuirii sexuale. Acest parametru nu a fost îndeplinit de opt din cele nouă federații cuprinse în studiu. Singura excepție a fost Federația Română de Gimnastică. Procentajul său, foarte bun, s-a situat în intervalul 80-100%.
În ansamblu, analiza a luat în calcul patru dimensiuni: transparență, procese democratice, răspundere internă și responsabilitate socială. Cele nouă federații au punctat decent la nivel european. Fotbalul, baschetul, atletismul, rugby-ul, tenisul, handbalul, triatlonul, natația și gimnastica au întrunit împreună aproape 45%. Însă dintre toate, cu doar 33%, cel mai mult a lăsat de dorit responsabilitatea socială. Capitol care include desigur, prevenirea hărțuirii sexuale.
Pandemiile de lângă noi
Sugestia a fost una previzibilă. Implementarea unui cod al bunei guvernanțe. Deosebit de util pentru un sistem birocratic și subfinanțat, dar care tinde să devină unul de esență socială. Nu s-a întâmplat. Între timp a trecut o pandemie peste noi, iar MTS s-a transformat în ANS. În plus, eterna campanie electorală se apropie de climaxul periodic. Prea multe de făcut. Chiar dacă pandemiile de lângă noi pot exista fără să știm, dacă nu le luăm în seamă.
Deocamdată avem dovada clară a prețului plătit pentru o autonomie fără bună guvernare. Însă înainte de toate, vorbim de drama unei echipe feminine. “Dacă nu erau bărbații, cine vă proteja? Să ne protejeze de cine?”, a fost întrebarea Erikăi Isac care a rupt societatea în două, la început de an. Ce se întâmplă la FRBS urmează a fi cercetat în continuare. La patru ani și patru zile după prima piatră aruncată. Însă după câte putem vedea, nu sunt prea multe pietre pe drum.