Copleșitoare controversa de toamnă de la vârful Agenției Naționale pentru Sport. Dramatică. Nu pentru că se petrece în irisul furtunii electorale. Dimpotrivă. În lipsa scandalului neanunțat, olimpicii ar fi primit doar încă patru ani de tăcere. Asta, pe lângă primele venite din partea statului, astfel încât să descopere pe alocuri, că meritele lor sunt mai mici decât ale antrenorilor. Desigur, e doar încă o crevasă deschisă nelogic pe drumul firesc al faptelor.
Altfel, răspunsul privind alocarea banilor către staff-ul administrativ al Federației Române de Canotaj pare a fi bine argumentat. Suma urma să fie redistribuită către tot personalul FRC, după avizul COSR. 8,75 de milioane de euro. Însă înainte de toate, a fost o simulare și nimic mai mult.
Controversele diplomației
Șocant este cu totul altceva. Scandalul perfect regretabil al banilor olimpici apare la aproape o lună de la un eveniment deosebit de important. “Diplomația sportivă”, reuniune organizată de Comisia pentru politică externă şi Comisia pentru tineret şi sport din Senatul României. Cu participarea ANS și COSR.
Aici nu ne putem gândi că este vorba de o simulare. În niciun caz. Mai ales că ideea cooperării dintre autorități, mișcarea sportivă și politica externă este susținută de UE. În plus, în fața președintei ANS și a președintelui COSR, a vorbit și Nadia. Le-a dorit tuturor o dezbatere de 10.
Totuși, dezacordul dintre sport privit ca instrument de soft power și controversele recente, fie ele și expandate brusc în balansul electoral, este mai mult decât izbitor. Fie doar și pentru că, simulare sau nu, ce s-a întâmplat cu banii de la FRC, punctează o sincopă de comunicare greu de imaginat.
Misterele comunicării
Fără comunicare nu există management, indiferent despre ce domeniu vorbim. Cu atât mai puțin, diplomație. Între timp, bazele sportive se degradează ușor și sigur. Pe nesimțite. Iar numărul copiilor atrași către sport scade constant.
Ce-i drept, există și excepții. Centrele olimpice ridicate din fondurile CIO, învăluite în misterul ezoteric. Desigur, în pofida ansamblului din ce în ce mai modest reprezentat de sportivii legitimați. Este acel sistem sportiv în capitala căruia inaugurarea unui patinoar de 800 de locuri este considerată o reușită națională. Același sistem din care tinerii hocheiști evadează pentru a-și trăi visul pe patine. Departe de casă.
Dar asta oricum nu contează. Așa cum nu contează că David Popovici vrea bazine civilizate, iar Cristina Neagu, o sală polivalentă ridicată în secolul XXI. Departe de nota 10. Foarte departe.