În discursul anual de la Jackson Hole din 26 august, şeful Fed Ben Bernanke nu a anunţat încă o nouă rundă de quantitative easing, aşa cum făcea în 2010 cu programul QE2. Însă a declarat că banca centrală are uneltele necesare să intervină în cazul în care evoluţia economică va fi mai proastă decât se preconizează.
La doar câteva zile distanţă de Jackson Hole, Charles Evans, preşedintele Fed-ului din Chicago şi membru al Comitetului Federal de Operaţiuni de Piaţă (Federal Open Market Committee – FOMC) declara recent la CNBC că e nevoie de mai multă “politică acomodativă” pentru că economia nu evoluează la parametri optimi. După declaraţia lui Evans preţul aurului – refugiu în calea inflaţiei – a crescut în aproape o oră cu 40 de dolari.
Ceea ce a spus membrul Fed înseamnă, cu alte cuvinte, că acesta crede că banca centrală ar trebui să înceapă un nou program de achiziţie a datoriei federale, cu bani proaspăt „tipăriţi”. Până acum, Fed nu şi-a sterilizat achiziţiile de bonduri, astfel că o cantitate impresionantă de dolari – 2.350 miliarde – a fost injectată în sistem şi a erodat puterea monedei americane.
Inflaţia de bani s-a văzut cel mai mult în preţurile mărfurilor (petrol, alimente), care au înregistrat creşteri periculoase şi au contribuit la neliniştile din zonele sărace ale lumii.
Deşi inflaţia în SUA a sărit destul de bine peste ţinta Fed de 2%, fiind raportată la 3,6% în iulie, structura coşului de consum nu reflectă suficient de bine cât de rele au devenit lucrurile pentru populaţia mai săracă, din moment ce alimentele au o pondere de doar 7,8%, în timp ce în cele mai multe ţări europene ponderea este de 15-20%.
Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) arată o creştere a indicelui preţului alimentelor la nivel mondial de 39% în iunie 2011 faţă de iunie 2010, în timp ce cel mai mari preţuri au fost înregistrate în luna februarie. Faţă de media anului 2009, preţurile sunt cu 50% mai mari.
De asemenea, ţări emergente, precum China, au importat inflaţia produsă de americani, atât pe calea preţurilor la alimente, cât şi pe cea a fondurilor speculative care au căutat randamente mai mari decât cele din SUA.
Desigur, evoluţia a preţului la alimente nu poate fi pusă doar în seama politicilor bancherilor centrali, pentru că 2010 a fost un an agricol destul de prost. Însă, într-o perioadă în care economia globală nu galopează, şi marile pieţe din Europa şi SUA sunt în continuare afectate de şomaj, preţurile alimentelor au crescut extrem de rapid şi au depăşit cu mult nivelurile înregistrate în anii de boom 2007 şi 2008 (parţial).
La fel s-a întâmplat şi în cazul preţului petrolului care a trecut în timpul acestui an peste pragul de 100 de dolari barilul.
Dacă datele economice ce urmează să fie anunţate în perioada următoare sunt în continuare proaste, FOMC ar putea decide în şedinţa din 21 septembrie să pornească un nou program de QE.
La ultima şedinţă de politică monetară, lucrurile au fost foarte strânse. Trei din cei 10 membri ai comisiei au votat împotriva unei noi runde de QE. De atunci, Dennis Lockhart de la Fed-ului din Atalanta spune că în condiţiile economice actuale nu poate fi exclusă nicio măsură. Narayana Kocherlakota, de la Fed-ul din Minneapolis, unul dintre cei care s-au opus ca Fed să promită că va ţine dobânzile la 0 până în 2012, aşa cum s-a stabilit în ultma şedinţă, a indicat că poziţia sa se poate schimba în favoarea unei relaxări mai ample a politicii monetare.
Pro QE3 se declară şi Goldman Sachs, cea mai influentă bancă de investiţii de pe Wall Street, citată de FTalphaville.
Rămâne de văzut ce măsuri va lua Fed la sfârşitul lunii septembrie. Însă dacă va fi să acţioneze, banca centrală va lua în considerare un program masiv de intervenţie. Fed ar putea să încerce o intervenţie mai consistentă în piaţă care să forţeze băncile să pună o parte din banii din rezervele în exces în circulaţie. Să ne amintim că cele programele anterioare de tipărire de bani au avut efecte benefice doar asupra burselor.
