Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimişlia, Republica Moldova.. Pe parcursul vieţii, scriitorul, membru al Academiei Române șio membru correspondent al Academiei de Științe a Moldovei, s-a ales cu zeci de premii şi distincţii pentru activitatea sa literară.
Este laureat al Ordinului Steaua României cu gradul de Comandor (2000) „pentru remarcabila sa operă poetică şi implicarea sa în redeşteptarea spiritualităţii româneşti”. Din 2003, Nicolae Dabija a fost membru al Academiei Române şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova. Pe lângă activitatea sa literară, Nicolae Dabija s-a implicat activ şi în politica de la Chişinău, fiind un adept al unirii Republicii Moldova cu România. A ocupat funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova în perioada anilor 1990 – 1994 şi 1998 – 2001.
Corina Caragea a arătat ce n-ai văzut niciodată la știrile din sport! În costum de baie, pe ninsoare
Nicolae Dabija este autor a peste 80 de volume de poezie, proză și eseuri
”E trist și dureros și fără prea multe cuvinte! Maestrul Nicolae Dabija, bunul meu prieten, marele academician român-basarabean, poet și om de cultură pregnant, a plecat la ceruri, în lumina imensității sale. Mi-e destul de greu să vorbesc, mai ales că acum o lună și jumătate, pe 22 ianuarie 2021, la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, organizam împreună un eveniment dedicat lui Mihai Eminescu și Unirii. Viața e prea dură și ne răpește tocmai bucuriile cele mai de preț!
Nu voi vorbi la trecut, pentru că e nedrept și pentru eu îl voi păstra veșnic intact în inima și în gândurile mele! Nicolae Dabija, scriitor de geniu, poet înzestrat cu suflet, idee și imagine, academician, o mare valoare a României mari, de aici și de dincolo de Prut, este un om simplu cu sufletul înalt, cu sfinte valori și cu o modestie și o omenie cum am putut vedea doar la Grigore Vieru sau Eugen Doga. Nicolae Dabija învie în versul său și dincolo de genialitatea sa, îți arată cealaltă față a felului de-a fi om, fără încărcări inutile de atitudini și pretenții, fără invidii, fără dorința de-a demonstra cuiva ceva. Versul său atinge infinitul și sigur, fără a avea vreu pic de emoție, poate creiona o lume a frumuseții doar din câteva nuanțe ale sufletului său, care-i o icoană a bunătății, o fereastră de pe care vin și pleacă zâmbete și iubiri, lăsând lumină și binecuvântare-n urma sa. Cum a devenit el, ca maestru al vorbei, “desculț fără țară”, așa mi-s eu desculț fără poezia lui, iar de azi, și fără el! Pentru mine, Nicolae Dabija, de mă întreabă cineva, este începutul și sfârșitul a tot ce mai există simplu și solidar în poezia românească, atât de simplu încât să opună rezistență unor asupriri ale puternicelor vorbe”, și-a exprimat regretul scriitorul și jurnalistul solistul Paul Surugiu ”Fuego”.
.
