A semnat Nadal. Așa grăit-a Infantino

Photo of author

By Florian Petrică

A semnat Nadal. Este ambasador al tenisului din Arabia Saudită. Nimic nou. Într-o lume plină de autografe, toți semnăm. Doar că Arabia Saudită a executat anul trecut 170 de condamnați la moarte. Aceasta este semnătura tragică a celui mai mare stat din Golf. Așadar, toți semnăm. Și Gerhard Schroder a semnat pentru Gazprom. Ce-i drept, înainte ca lumea să ajungă din nou în pragul colapsului. Doar că între tenis, fotbal și politică, banii devin pe nedrept legătura sângeroasă în care sportul nu are nicio vină.

Și Messi a semnat. Și el e ambasador. Al turismului. Și tot pentru Arabia Saudită. E o poveste mai veche decât cele ale Șeherezadei. Pentru că este mai neagră decât cele 1001 de nopți. Mai veche decât Berlin 1936, Beijing 2008 sau Qatar 2022. Sportswashing-ul nu este vreo revelație soft power venită pe covorul fermecat. Sportul a fost mereu pârghia ideologica a proiectelor faraonice.

E atât de simplu
În numele neuitării aflăm că fotbalul acționează ca un catalizator al schimbării sociale. Așa spus-a Gianni Infantino, președintele FIFA, înainte de Qatar 2022. Lucrurile stau exact invers. Ca să te poți bucura de sport trebuie mai întâi să faci dovada că meriți. Ca să te bucuri de jocurile oamenilor, trebuie să respecți drepturile oamenilor. E atât de simplu. Așa cum a aflat Africa de Sud când încerca să vină la fileu în pofida politicii de apartheid. Dar e în regulă. Nu trebuie să ne facem griji. Arabia Saudită va găzdui Campionatul Mondial de Fotbal în 2034.

Sportul nu are de-a face cu politica. Încă o poveste spusă noaptea târziu, în timp ce miliardele din arene sclipesc mai abitir decât nestematele lui Ali Baba și cei 40 de hoți. Eva Kaili, vicepreședinta suspendată a Parlamentului European, știe mai bine. Sacii cu bani din biroul ei au intrat în balans direct cu propria afirmație potrivit căreia Qatarul este un „pionier al drepturilor muncitorilor”.

Fără resentimente
Fără a fi deloc ca apa și petrolul, sportul și politica descriu mai degrabă un vârtej demn de Yin și Yang. Iar vortexul astfel creat absoarbe superstarurile, fără resentimente. Problema e alta. Cel puțin aparent, poți fi Cancelar și apoi angajat al unei companii strategice. Policienii vin și pleacă. Sau cel puțin așa se întâmplă în regimurile democratice.

Însă idolii din arene au alt regim. Pentru noi și mai ales pentru cei mai mici dintre noi, ei vor fi mereu campioni. Tocmai de aceea le călcăm pe urme. Nu au voie să greșească, pentru că sportul nu se oprește niciodată. Indiferent dacă se numesc Rafael Nadal, Lionel Messi sau LeBron James.

Poate că LeBron era prea tânăr când a tergiversat semnarea protestului față de genocidul din Darfur, înainte de Beijing 2008. Toți coechipierii săi de la Cleveland Cavaliers au semnat. Însă King James separase sportul de politică. Desigur, el era imaginea Nike, iar Nike era sponsorul Jocurilor Olimpice de la Beijng. Dar poate era prea tânar. Totuși, chiar daca nu auzise înca de Atilla the Hun, știa că Roma nu s-a construit într-o zi.

Scapă cine poate
Dar, în timp ce Riadul promite să ridice nemaivăzutul oraș NEOM, cu 500 de miliarde de dolari, aflăm că se poate și altfel. Riyadh Season, controlat de Saudi General Entertainment Authority, ar fi urmat să apară ca sponsor pe tricoul echipei New York Knicks la prețul de pornire de 30 de milioane de dolari anual.

Însă managementul clubului a refuzat acordul cu puțin timp înainte de startul actualului sezon, potrivit SportBusiness. Americanii le-au transmis reprezentanților Riyadh Season că obiecțiile venite din biroul lui Eric Adams, primarului orașului New York, au contribuit la abandonarea înțelegerii.

Saudi GEA este patronată la rândul său de Public Investment Fund, fondul suveran saudit, celebru pentru investiția în Newcastle United, din Premier League. Este foarte adevărat că între Saudi GEA și Madison Square Garden Sports există deja un alt parteneriat în derulare. Însă contextul este descris cel mai bine de poziția managerului NBA, privind participația fondurilor suverane saudite.

“Este o sabie cu două tăișuri” a spus Adam Silver. Și e corect. Dar scapă doar cine poate.

Lasă un comentariu