Filmul de 90 de minute relevă o realitate paradoxală: americanii nu au făcut niciodată atât de mult sport ca în prezent şi nu au căutat niciodată să consume atât de multe produse cu conţinut redus de calorii şi totuşi doi din trei americani sunt supraponderali şi generaţii întregi de americani vor trăi mai puţin decât părinţii lor.
Cauza ar fi că, întocmindu-şi politicile de sănătate publică, autorităţile le-au condamnat la eşec pe toate pentru că s-au înşelat asupra ţintei. Responsabil de obezitate nu este lipsa de exerciţiu fizic, ci zahărul.
‘Obezitatea este o problemă de 30 de ani şi suntem pe cale să atingem punctul de ruptură’, a explicat pentru AFP realizatoarea Stephanie Soechtig într-un interviu.
‘În cele din urmă, banul este în centrul problemei. Sunt în joc bani mulţi pentru industria alimentară şi, din nefericire, aceasta îi influenţează pe politicieni.’
Documentarul, prezentat în cadrul ultimului festival Sundance, demonstrează că 80 % dintre produsele alimentare vândute în SUA conţin zahăr adăugat care acţionează asupra consumatorului ca un drog, transformându-l în veritabil toxicoman.
Problema nu este doar a SUA. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras semnalul de alarmă în Mexic, Africa de Sud, Arabia Saudită, Venezuela şi Iordania. În toate aceste ţări, 30 % din populaţie este supraponderală sau obeză.
Prima doamnă al SUA, Michelle Obama, a iniţiat campania ‘Let’s move’, iar unii politicieni au încercat să oblige industria agroalimentară să reducă conţinutul de zahăr în produsele sale, dar companii ca Coca-Cola, Pepsi-Cola şi Pizza Hut nu au dispărut din cantine şi din şcoli, constată realizatoarea filmului.
‘Sunt numeroşi cei din guvern care au încercat să facă ceva, dar există interese financiare în joc şi se observă la urma urmei că guvernul preferă în prezent să facă bani mai degrabă decât să se ocupe de oameni’, denunţă Stephanie Soechtig.
‘Putem schimba industria alimentară refuzând să le mai cumpărăm produsele şi votând politicieni care vor să amelioreze viaţa’, continuă ea.
‘Mai mult decât de bani, ei au nevoie de voturile noastre. Este genul de luptă pe care părinţii şi copiii trebuie s-o ducă împreună. Copiii sunt viitorii alegători. Toată lumea trebuie responsabilizată’, subliniază realizatoarea.
