Și anume este vorba despre faptul că băncile de pe piața locală au început a oferi credite în franci elvețieni în 2006, pentru a ocoli politica monetară restrictivă impusă de BNR.
Acest lucru rezultă din raportul Băncii Naționale din România (BNR) pentru anul 2006. Pe atunci, banca centrală practica o politică monetară extrem de prudentă, economia țării noastre fiind în plin boom și având o creștere economică pe măsură.
Consiliul de administraţie al BNR stabilise rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 8,75% pe an, în ciuda accelerării dezinflației.
BNR urmărea să limiteze riscul ca băncile să acorde populației împrumuturi fără a avea certitudinea că aceasta va fi capabilă să le și ramburseze fără dificultăți. „Un plus de austeritate le-a imprimat acestora şi implementarea, în ultima parte a lunii octombrie (2006 – n.r.), a măsurilor suplimentare de limitare a riscului de credit pentru populaţie, menite să înăsprească condiţiile de accesare atât a împrumuturilor bancare, cât şi a celor nebancare ale acestui segment”, scria în raportul băncii centrale.
Creditele în valută deveniseră și mai accesibile datorită aprecierii substanțiale a leului față de euro și dolar, cu 5,4% și, respectiv, 9,4%.
În paralel, creștea și cererea populației pentru credite, datorită majorării salariilor. „Cererea de împrumuturi a persoanelor fizice s-a menţinut robustă, având drept catalizatori majorarea veniturilor acestui segment şi ameliorarea percepţiei asupra evoluţiei lor viitoare, dar şi creşterea gradului de accesibilitate a resurselor oferite de bănci”, notează raportul citat.
Evident că băncile au profitat de acest trend încercând să vină cu promoții chiar sub dobânda de referință. „Pentru a nu descuraja cererea de credite, băncile nu au repercutat integral asupra ratelor dobânzilor aferente creditelor impactul creşterii restrictivităţii instrumentelor de politică monetară, efectuând chiar scăderi temporare ale propriilor rate de dobândă în contextul practicării unor oferte promoţionale”, scrie BNR în raportul anual pe 2006.
Mai mult, conform documentului citat, „instituţiile de credit au încercat să evite constrângerile exercitate de măsurile prudenţiale şi administrative ale băncii centrale, recurgând la reconfigurarea unora dintre caracteristicile ofertei lor de credite”, prin modalități precum: extinderea perioadelor de graţie, prelungirea termenelor de acordare a împrumuturilor, reducerea dobânzilor la creditele în euro, dar și „campanii de promovare a împrumuturilor acordate în valute „netradiţionale” pe piaţa locală (franci elveţieni, yeni), purtătoare ale unor rate de dobândă atractive”.
Altfel spus, expansiunea creditelor în franci elvețieni a avut loc pe fondul încercării băncilor de a încerca să evite constrângerile de politică monetară impuse de BNR.
