Investițiile nete realizate în economia românească au fost, în primul semestru, al acestui an, de 25,18 miliarde lei, în scădere cu 9,1% față de primul semestrul al anului trecut, a anunțat, ieri, Institutul Național de Statistică (INS).
Crudul adevăr este că, dincolo de criza economică prelungită de care a avut parte România, ca și alte state europene, de altfel, în ultimii ani de criză niciun guvern care s-a perindat pe la Palatul Victoria nu s-a îngrijit de investițiile în economie.
Argumentul că statul, cu un buget pe deficit, nu dispune momentan de resurse suficiente pentru necesarul investițional al țării nu ține în acest caz. Cifrele INS referitoare la investițiile în economia națională cuprind, laolaltă, investițiile de stat și pe cele private. Iar autoritățile nu au făcut nimic în ultimii ani de natură să-i motiveze pe privați să facă investiții.
„În termeni reali (folosind deflatorul PIB din 2007 încoace) investițiile s-au situat practic la același nivel cu cele realizate în prima jumătate a anului 2011, când s-a atins punctul de minim investițional datorită crizei”, scrie economistul Bogdan Glăvan, pe blogul său, Logec.ro.
De altfel, investițiile în economia autohtonă sunt pe un trend descendent din 2012 încoace. Care sunt cauzele acestei scăderi? „Mulți analiști pun această scădere pe seama reducerii investițiilor statului, însă acest lucru este adevărat strict contabil. Din punct de vedere economic însă, cea mai mare problemă o reprezintă letargia investițiilor private care au fost sugrumate prin creșterea fiscalității și climatul general de incertitudine”, explică Bogdan Glăvan.
Acesta își exprimă regretul că lozincile oficiale despre „tigrul Europei de Est” și „creșterea credibilității României în ochii investitorilor străini” au rămas fără susținere în realitate. Economistul citat susținne că „politica economică internă imprevizibilă, plină de măsuri și discursuri anticapitaliste (anti-acumulare de capital), nu a făcut decât să instituie o frică generală în legătură cu ziua de mâine”.
„Noroc cu economia subterană, cea pe care geniile tehnocrației românești tare ar vrea să o distrugă, ca să avem creștere economică prin mărirea impozitelor nete pe produs”, conchide Glăvan.
