Concluzia a venit în urma analizei factorilor micro şi macroeconomici care caracterizează anul în curs, aspectele financiare ale fiecărui sector de activitate, modalitatea de finanţare, legislaţia specifică, aspecte legate de consum şi consumatori precum şi tendinţele în economie şi, pe baza lor, au identificat domeniile care ar putea fi supuse riscului anul acesta, se arată într-un comunicat al Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR).”În mod evident, nu există o soluţie general valabilă pentru reechilibrarea acestor companii. Analiza şi diagnosticul trebuie făcute de la caz la caz, însă, în mod cert, şansele de redresare sunt legate de momentul identificării problemei şi al intervenţiei pentru remediere. Cu cât intervenţia este mai rapidă, cu atât şansele de redresare sunt mai mari. Dacă este idetificat în prima fază, dezechilibrul se poate remedia prin simple negocieri şi eşalonări, evitand insolvenţa. Într-o fază ulterioară, redresarea este posibilă printr-o reorganizare judiciară. Dar dacă problema este ignorată iar intervanţia este amânată, există riscul de a compromite posibilităţile de redresare, iar falimentul devine un scenariu probabil”, a declarat Rudolf Vizental, managing partner CITR.
Astfel, în cazul clinicilor medicale private, din cauza modului în care s-a finanţat investiţia precum şi motivele care au dus la imposibilitatea de a respecta business planul iniţial au dus la un grad de îndatorare acum neconfortabil pentru clinicile medicale private. Acestea s-au bucurat, într-o perioadă în care cele mai multe sectoare nu aveau acces la finanţare (2008-2010), de un interes crescut, atât din partea investitorilor cât şi din partea finanţatorilor.
„În doi ani s-au dezvoltat peste 100 de clinici private, cu o contribuţie proprie de 10-15%. În cele mai multe cazuri bugetele au fost depăşite, iar perioada de graţie a fost corelată cu finalizarea investiţiei, nu cu atingerea punctului de echilibru. Capacitatea celor mai multe clinici deschise a fost însă supradimensionată, tarifele pentru servicii medicale în 2013 se situează sub nivelul aşteptărilor din momentul în care s-a demarat investiţia, aşa că business planul iniţial a devenit nesustenabil”, consideră reprezentanţii CITR.
Mai mult, colaborările cu medicii au fost încheiate în sistem part-time, mizându-se pe o migrare a pacienţilor dinspre spitalele de stat către clinicile privat. Tendinţa a fost însă inversă, iar asta s-a datorat capacităţii reduse de plată a pacienţilor, dar şi unor metehne tradiţionale ale medicilor. Românii, chiar şi în condiţiile în care acordă prioritate sectorului medical, nu au încă motivaţia, cultura, şi capacitatea de plată necesare pentru a apela la sectorul medical privat în schimbul celui bugetar. În plus, controversatul mod de decontare dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi spitale private este decalat în timp şi necolerat cu performanţele acestora şi nici cu costurile efective.
În domeniul morărit şi panificaţie, dificulaţiile cele mai mari par a-şi avea originea în evaziunea fiscală. Potrivit unor estimări din 2010 ale patronatelor din industria de morărit şi panificaţie, cantitatea de pâine neînregistrată anual în România se ridică la 1,56 milioane de tone, respectiv 72% din producţia totală de pâine, cifrată la 2,16 milioane de tone.
În acelaşi timp, datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică (INS) arată un consum lunar de pâine de numai 45.000-50.000 tone faţă de 180.000 tone cât sunt estimările patronatelor din domeniu, conform producţiei.
„Practicarea evaziunii fiscale de către jucătorii mici elimină comercianţii mari, care sunt constrânşi să evidenţieze în mod corect toate operaţiunile. Companiile care au dezvoltat investiţii finanţate din fonduri europene, atrase pe de o parte de nevoia de dezvoltare şi pe de alta de mirajul fondurilor nerambursabile, au fost afectate de gradul de îndatorare creat, de costurile suplimentare generate de investiţia nouă ori de depăşirile de costuri ale proiectului sau ale cheltuielilor neeligibile. Şi în cazul pâinii şi al produselor de panificaţie, populaţia se orientează spre preţ mic, în detrimentul calităţii, ceea ce este încă un motiv al dificultăţiilor curente ale jucătorilor din domeniu”, se precizează în comunicat.
Referindu-se la sectorul de brocolaj, reprezentanţii CITR spun că deşi a supravieţuit crizei mult mai bine decât sectoarele conexe, respectiv constucţiile şi imobiliarele, acestea nu vor fi ocolite de dificultăţi.
„În speranţa revenirii pieţei, depozitele de bricolaj (segmentul «Do it yoursedf», DYI) au continuat extinderea teritorială chiar şi în ultimii ani, într-o piaţă ce s-a comprimat continuu. Dificultăţile financiare au fost generate pe de o parte de pierderile din activitatea curentă (cele mai multe fiind rezultatul promoţiilor pentru extinderea cotei de piaţă), pe de alta ca urmare a investiţiilor pentru deschiderea unor noi depozite. Principalii jucători de pe piaţă au avut în 2011 cifre de afaceri cumulate de 6,8 miliarde de lei, peste 12.000 de angajaţi şi un total de 125 de magazine la nivel naţional (potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor şi informaţiilor de pe site-urile companiilor). În acest segment extrem de competitiv, creat de jucători naţionali şi multinaţionali, nu s-a creat nicio segmentare a clientelei”, explică reprezentanţii CITR.
În prezent pentru cumpărători, principalul criteriu de selecţie între un magazin şi altul a devenit doar preţul, fapt care coroborat cu celelalte motive fac din 2013 cel mai dificil an din ultima perioadă pentru segmentul magazinelor de bricolaj.
Numărul firmelor care au intrat în insolvenţă de la declanşarea crizei, în 2008, a ajuns la aproape 90.000, dintre care 16.404 firme au intrat în incapacitate de plată în 2012. Cele mai multe firme în insolvenţă în acesr an au fost din domeniul comerţului, transporturilor, imobiliarelor şi producţiei.
