Beijingul şi-a redus obiectivul de creştere la 7,5% pentru 2012, faţă de 9,2% anul trecut, iar recesiunea în Europa nu explică în întregime această decizie.
Recesiunea care s-a instalat în Europa, prima piaţă de desfacere pentru produsele ‘made in China’ cu o valoare de circa 380 de miliarde de dolari pe an, începe să afecteze exporturile chineze. Mai multe studii indică această evoluţie de la începutul anului. Zeci de uzine chineze arată că numărul comenzilor a scăzut în ultimele luni.
Statistici oficiale vor fi comunicate peste zece zile, dar Beijingul a publicat marţi primele estimări. Ţara a înregistrat o rată de creştere a Produsului Intern Brut (PIB) de 8,4% în primul trimestru al acestui an, dar liderii chinezi au revizuit în scădere, la sfârşitul lui februarie, obiectivul de creştere pentru 2012, la 7,5%, faţă de 8-10% în ultimii ani.
Activitatea manufacturieră a început să fie afectată din toamna lui 2011, dar a început să se redreseze luna trecută, la fel ca toate activităţile de servicii, care au crescut în luna martie. Este adevărat că recesiunea în Europa este mai puţin violentă decât s-a prevăzut. O altă veste bună este că responsabilii economiei chineze duc o politică voluntară de reducere a dependenţei de exporturi.
China nu face excepţie de la perspectivele pesimiste globale. Puterea de cumpărare a chinezilor, în special a noilor îmbogăţiţi şi a noii clase medii, a stimulat cu siguranţă creşterea în ultimii ani, dar există o îngrijorare reală în ceea ce priveşte scăderea acestei puteri de cumpărare. Se multiplică disponibilizările în zonele industriale, iar băncile închid robinetul creditelor atât pentru populaţie cât şi pentru marile întreprinderi. Consumul privat reprezintă 34% din PIB, faţă de 71% în Statele Unite şi 58% în Germania. Această diferenţă tot mai mare determină autorităţile să afirme că încă există un potenţial de creştere pe termen lung. Prăpastia între diferitele pături sociale poate, de asemenea, justifica investiţii destinate celor mai puţin favorizaţi, stimulând astfel consumul de produse curente.
Avântul Chinei s-a bazat în mare parte pe delocalizarea întreprinderilor străine pe teritoriul ei, atrase mai ales de salariile mici. Acest fenomen se estompează. Costurile salariale au crescut, în unele sectoare chiar s-au dublat într-un interval de câţiva ani, iar această evoluţie este la început.
De asemenea, politica aplicată în Statele Unite şi în Europa de descurajare a delocalizărilor şi de stimulare a revenirii întreprinderilor începe să dea roade. În martie, General Electric a anunţat 400 de locuri vacante în Kentucky, remunerate cu 13,50 dolari pe oră. Întreprinderea a primit 6.000 de cereri în mai puţin de 50 de minute.
Băncile guvernamentale nu mai reuşesc să-şi ascundă fragilitatea. În 2009, ele erau încurajate să acorde împrumuturi masive colectivităţilor locale pentru finanţarea proiectelor de infrastructuri şi dezvoltatorilor imobiliari. O mare parte din aceşti bani a fost risipită şi băncile trebuie acum să-şi asume aceste ‘creanţe toxice’. În China circulă din ce mai mult zvonul legat de o explozie a bulei financiare.
Disponibilizările care se înmulţesc, revendicările legate de condiţii mai bune de muncă, revolta faţă de acapararea pământurilor de către colectivităţile locale, limitarea creditării, nemulţumirile legate de corupţie, precum şi incertitudinile politice – Partidul Comunist chinez îşi va reînnoi o parte a conducerii în această toamnă – au creat un climat nesănătos în China, potrivit ziarului elveţian.
Autorităţile au afirmat că situaţia actuală este legată de recesiunea din Europa şi au admis că există unele probleme structurale care afectează stabilitatea politică, economică şi socială a ţării.
