„Parcursul coaliţiei conduse de Angela Merkel în criza europeană a fost frânat la cel mai înalt nivel: judecătorii au decis că instituirea unei comisii speciale pentru soluţionarea crizei monedei unice este neconstituţională.”
Hotărârea reprezintă o nouă lovitură în seria celor începute chiar în prima zi a săptămânii, când „Cancelara nu s-a bucurat de majoritatea confortabilă cunoscută la votarea celui de-al doilea pachet de salvare a Greciei”.
Bundestagul va rămâne în continuare forul în care se vor lua deciziile în privinţa planului de asanare a datoriilor, legală fiind doar „funcţionarea unei comisii speciale în cazul achiziţionării unor acţiuni de stat prin Fondul Special de Salvare a Zonei Euro.”
Despre blocajul politic cu care se confruntă acum Germania comentează din Elveţia NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. „Votul în cazul Greciei aduce la lumină probleme fundamentale”. Înainte de votul din Bundestag, a devenit evident că Berlinul „nu mai are răbdare cu statul mediteranean. Însuşi şeful finanţelor federale Schäuble a anunţat indirect că Grecia este un . Politicieni de rang înalt nu s-au sfiit să-şi arate scepticismul în privinţa aducerii Atenei pe drumul cel bun, după recentele eşecuri.”
Ce au în comun moneda europeană şi Serbia? Răbdarea, după cum pretind comentatorii principalelor publicaţii apărute miercuri.
„România amână apropierea Serbiei de UE”, anunţă, chiar pe prima pagină, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Despre surprinzătoarea turnură pe care a luat-o întrunirea de marţi a şefilor diplomaţiilor europene relatează pe larg publicaţia germană, speculând chiar motive de politică internă care ar sta la baza anunţului făcut la Bruxelles de ministrul Cristian Diaconescu.
„S-a creat impresia că ministrul de externe a acţionat la indicaţiile lui Băsescu, aflat într-o poziţie dificilă după demisia Cabinetului Boc. Nu este exclus ca Băsescu să vrea să-şi dovedească puterea prin politica externă. Nu este clar dacă românii îşi propun să transforme decizia într-o pârghie care să înlăture blocajul în cazul Schengen, pentru că termenul nu a fost menţionat.” Oficial însă, România s-a opus – într-o primă fază – acordării formale a statutului de candidat la aderare pentru Serbia, cerând garanţii pentru un tratament corect al minorităţii vlahe din această ţară.
Că poziţia exprimată de Cristian Diaconescu la Bruxelles nu a fost deloc pe placul omologului său german, Guido Westerwelle, ştiu foarte bine bavarezii de la SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. „Ministrul federal Westerwelle a fost deosebit de iritat de faptul că Bucureştiul a adus în discuţie problema minorităţii de abia cu o seară înaintea negocierilor finale. Aici , a spus Westerwelle referindu-se la problemele cu care se confruntă preşedintele român Traian Băsescu.”
Şi totuşi, decizia nu trebuie să fi fost cu totul surprinzătoare pentru diplomaţi, întrucât, după cum mai amintesc jurnaliştii bavarezi, au existat articole recente în presa sârbă potrivit cărora reprezentanţii României ar fi informat Belgradul despre intenţia blocării accesului la UE, în cazul în care cei 30.000 de vlahi din Serbia nu vor fi recunoscuţi ca minoritate.
Decizia finală va fi luată la summitul comunitar de la finele săptămânii, dar în cazul în care nu se va ajunge la un compromis, „Băsescu riscă să se izoleze politic în cercurile unionale.”
Eşecuri de la vest la est
Eşecurile sunt analizate şi în Belgia, unde DE STANDAARD prognozează un rezultat negativ al referendumului din Irlanda privind pachetul fiscal european. „Irlandezii au deja o tradiţie în respingerea prin referendum a tratatelor europene. Au dovedit-o în 2001 cu Tratatul de la Nisa şi în 2008 cu Tratatul de la Lisabona.”
Nici demonstraţiile desfăşurate sub egida Occupy nu a fost tocmai încununate de succes. La Londra, THE INDEPENDENT comentează dizolvarea taberei de corturi ridicate de criticii capitalismului din zona catedralei St. Paul’s. „Tabăra trebuia de mult dizolvată. După 137 de zile de demonstraţii era greu de prognozat ce ar mai putea aduce mişcarea. Dar dezbaterea privind o formă responsabilă de capitalism trebuie să aibă loc iar Occupy a contribuit din plin la iniţierea unor discuţii pe această temă.”
La Budapesta, cotidianul pro-guvernamental MAGYAR NEMZET comentează criticile autorităţilor europene reluate de presa internaţională. „Dacă ne convine sau nu, trebuie să acceptăm că, prin mijloace paşnice, se desfăşoară un al Treilea Mic Război Mondial, care să ducă la o nouă divizare a lumii. Instrumentele de propagandă folosite sunt anumite presiuni economice, blocade, tăieri de fonduri şi sancţiuni, îndreptate astăzi împotriva Ungariei şi mâine împotriva altei ţări. Ungaria s-a dovedit a fi micul stat care, în mod impardonabil, şi-a propus să meargă pe propriul drum. În ordinea clasică a valorilor de pe continentul nostru, acesta nu este un păcat, ci o virtute. Dar cine mai apreciază astăzi valorile clasice ale Europei?”
