Însă această țară există în Europa și se numește Olanda. Sistemul olandez de pensii este bine finanțat pe baza ideii că fiecare generație trebuie să-și plătească propriile costuri, iar acestea trebuie măsurate cu atenție, scrie ediția electronică a publicației americane „New York Times”.
După izbucnirea crizei financiare în 2008, angajații și pensionarii din această țară au aplicat măsurile necesare pentru restabilirea rapidă a economiilor colective prin creșterea contribuțiilor angajaților și tăierea unor beneficii de la pensionari.
Aproximativ 90% dintre angajații olandezi vor avea pensii decente, cifrate la 70% din valoarea medie a salariilor pe care le-au avut pe parcursul vieții, exact cum recomandă experții în planificare financiară. Din acest motiv, Olanda se află de ani de zile pe primele locuri într-un clasament al țărilor în funcție de pensii, realizat de compania de consultanță Mercer și de Centrul Australian pentru Studii Financiare.
A asigura angajaților pensii decente nu este un lucru ușor, în primul rând deoarece este destul de scump. Angajații olandezi își transferă, de regulă, aproximativ 18% din salariu în fonduri de pensii private diversificate, conduse de un management profesionist.
Plăți plafonate pentru angajatori
Și angajatorii din Olanda contribuie la sistemul de pensii, însă plățile acestora sunt plafonate la un anumit nivel. Deși pare un sistem care nu încurajează o finanțare bună a sistemului de pensii, în realitate încurajează companiile să ofere planuri de pensionare. În cazul în care piețele merg bine și fondul de pensii face profit, companiile nu au voie să folosească surplusul de bani.
De regulă, firmele olandeze, la fel ca și angajatorii din sectorul public, contribuie împreună cu ceilalți angajați din același sector, la fonduri de pensii de dimensiuni mari, apoi angajează companii non-profit care să se ocupe cu investirea banilor.
Tot acest proces este atent supravegheat de Banca Națională a Olandei. După criza dot-com, în 2002, banca centrală a introdus pentru fondurile de pensii obligația ca, la fiecare dolar plătit sub formă de pensie, să aibă în conturi cel puțin 1,05 dolari. Fondurile care nu îndeplinesc această condiție au la dispoziție doar trei ani ca să intre din nou pe linia de plutire.
Fondurile de pensii sunt încurajate să aibă în conturi chiar mai mult decât limita de jos de 1,05 dolari pentru fiecare dolar plătit. Astfel, înainte de criza financiară mondială, media era de 1,45 dolari în conturi pentru fiecare dolar plătit. Însă când economia a început să scadă, și sumele s-au redus la 90 de cenți pentru fiecare dolar plătit. Având în vedere gravitatea situației, banca centrală le-a acordat fondurilor de pensii un termen excepțional de cinci ani pentru a îndeplini condițiile legale.
De asemenea, Banca Națională a Olandei a impus un sistem riguros pentru măsurarea valorii curente a tuturor pensiilor în viitor. Cum pensiile nu trebuie investite în active riscante, autoritățile olandeze le calculează în funcție de dobânzile practicate pentru obligațiunile foarte sigure precum obligațiunile de trezorerie.
Nu sacrifică salariații de mâine pentru excesele de astăzi
Autoritățile de reglementare din Olanda consideră că, atunci când îți bazezi plata pensiilor de astăzi pe eventuale câștiguri din viitor este ca și cum ai fura de la muncitorii de mâine pentru a plăti excesele de astăzi.
Faptul că sistemul olandez de pensii are o reputație excelentă nu înseamnă că nu există controverse în jurul său. De fapt, există o dezbatere între generații legată de modul în care trebuie administrate pensiile. Criza financiară a reprezentat un semnal că este necesară o reformă. Pensionarii olandezi au fost de-a dreptul șocați atunci când guvernul a decis să taie pensiile în medie cu 2%. Așa ceva nu se întâmplase niciodată până la recenta criză și olandezii nici măcar nu-și puteau imagina că este posibil să li se reducă pensiile.
Pe de altă parte, și tinerii au devenit mai vocali. Ei au constatat că interesele lor intră în conflict cu cele ale actualilor pensionari. Astfel, în timp ce tinerii insistă ca fondurile să fie investite, cu un oarecare risc, pentru a câștiga pe termen lung, vârstnicii pledează pentru siguranța absolută a banilor, ceea ce presupune investirea sumelor în active fără niciun risc. Practic, dezbaterea este între a avea siguranță sau un sistem pe care localnicii să și-l permită și care să acopere toate cheltuielile necesare.
