Planul strategic de înzestrare a armatei la standardele NATO, aprobat de CSAT încă din 2006, a rămas pe hârtie, din multe puncte de vedere. În condiţiile în care bugetul alocat Apărării a reprezentat în acest an doar 1,3 la sută din PIB, faţă de un minim necesar de 2,38 procente, era de aşteptat ca problemele armatei să se agraveze. Poate cea mai gravă este cea a avioanelor multirol.
De anul viitor, vestitele MIG-uri nu vor mai avea drept de zbor, iar România va trebui apărată de avioanele statelor NATO pentru că autorităţile au amânat la nesfărşit achiziţia unor noi avioane. Bine, nota de plată e destul de mare, 4 miliarde de euro. Ultima soluţie găsită de autorităţi – achiziţia unor avioane second-hand, ceva mai ieftine, pe credit, însă şi această variantă este încă la stadiul de proiect. Nici problema avionului de transport tactic Spartan nu a fost încă rezolvată.
La fel şi cu sistemul de apărare antiaeriană Hawk, dotat cu rachete cu rază scurtă. Ce să mai vorbim de autoturismele blindate destinate trupelor Piranha, aflate în diverse faze de achiziţie. Cîteva dintre ele au ajuns în Afganistan, însă mai sunt destule pe drum. Despre Humwieuri, numai de bine, numai că sunt cam puţine, mai mult de paradă. Nici la capitolul înzestrare navală nu stăm mai bine. Avem două fregate, Regele Ferdinand si Regina Maria, cumpărate la second-hand printr-un controversat contract cu BAE Systems. Ar trebui modernizate, dar de unde bani? Nu mai vorbim de necesitatea măcar a unui submarin sau a corvetelor de patrulare în Marea Neagră.
În concluzie, probleme sunt multe, soluţii destul de puţine. Reforma în armată a însemnat până acum renunţarea la serviciul militar obligatoriu şi disponibilizarea a peste 250.000 de militari. Avem o armată de profesionişti. Din păcate, nu prea au cu ce să lupte.
