Studiul, citat de bbc.co.uk, s-a bazat pe analiza carierelor a 1.400 de cântăreţi pop şi rock europeni şi nord-americani, care au fost celebri în perioada 1956 – 2006. Astfel, raportul a arătat că, în cazul artiştilor europeni, şansele de a muri la vârste tinere sunt de una la 10, în timp ce în America de Nord această predispoziţie se dublează.
În acest context, experţii sugerează că asocierea artiştilor în trupe poate fi considerată o modalitate de protecţie a acestora.
La finalul cercetării, pe 20 februarie 2012, s-a observat că 137 din cei 1.400 de cântăreţi pop ale căror cariere au fost analizate, muriseră prematur. Printre aceştia se află Elvis Presley, Jimi Hendrix, rapperul 2Pac, Michael Jackson, Amy Winehouse şi Whitney Houston. Realizatorii studiului i-au inclus printre artiştii dispăruţi de tineri pe Kurt Cobain, vocalistul trupei Nirvana, Sid Vicious, de la grupul punk Sex Pistols, şi Stuart Cable, de la Stereophonics.
Performanţele starurilor respective au fost determinate în urma unor sondaje internaţionale şi a analizei a 40 de alte topuri similare, în timp ce detalii cu privire la vieţile personale ale artiştilor au fost obţinute de pe mai multe site-uri, biografii autorizate şi antologii. S-a constatat, printre altele, că vedetele din Europa mor la o vârstă medie de 39 de ani, în timp ce, în cazul celor din America de Nord, vârsta medie creşte cu aproximativ şase ani.
De asemenea, cântăreţii care cântau solo erau de două ori mai predispuşi la a muri prematur decât aceia care cântau într-o trupă, iar potrivit autorilor studiului, situaţia este cauzată, printre altele, de etnie, dar şi de abuzurile la care au fost supuşi în copilărie, droguri sau alcool.
Autorii cercetării au mai precizat că o carieră muzicală poate fi atrăgătoare pentru tinerii care au avut o copilărie nefericită, aceasta fiind însă o armă cu două tăişuri – îl poate conduce pe tânăr spre un stil de viaţă sănătos sau îi poate hrăni predispoziţia către un comportament deviant.
„Cântăreţii solo adoptă în general un stil de viaţă solitar, alegând acest drum în mod voluntar. Aşa se face că, de multe ori, se trezesc în situaţia de a fi înconjuraţi numai de angajaţi plătiţi – PR, manager -, cu toţii interesaţi numai din perspectivă financiară şi nu pentru a-i sprijini în viaţa personală”, este de părere Honey Langcaster-James, specialist în psihologia vedetelor.
