Începând de anul trecut, numele doctorului Cătălin Copăescu a fost imprimat și în alte publicații decât cele medicale. S‑a scris despre el că este cel mai reputat specialist în chirurgia bariatrică din România, este proprietarul singurului spital privat de chirurgie minim‑invazivă de la noi, că a reușit performanța de a opera de mai multe ori în transmisiune directă pentru congrese internaționale din străinătate, „se antrenează” pe porci și este primul est‑european care reușește să obțină certificarea de Centru de Excelență în Chirurgie Bariatrică și Tratamentul Obezității pentru spitalul pe care îl conduce. Tot de atunci, media și‑au reamintit că doctorul care a operat 3.000 de pacienți cu obezitate și alte boli metabolice nu mai face parte din sistemul public de sănătate.
Este un bărbat de 50 de ani, ușor grizonant, cu un zâmbet blând și vocea caldă. Poate să vorbească admirativ ore în șir despre viitorul medicinei moderne fără să își schimbe tonalitatea. Însă, dacă îl întrebi despre sistemul public de sănătate, cel în care s‑a format ca profesionist și pe care l‑a părăsit în urmă cu trei ani, deși enumeră cu aceeași răbdare neajunsurile acestuia, ceva în vocea și mimica sa se schimbă. Este pe de‑o parte „o părere de rău”, poate și un strop de „nostalgie”, dar mai ales „indignare”.
Aceeași indignare care l‑a determinat să părăsească spitalul de stat Sf. Ioan, unde și‑a început cariera, pentru a pune pe picioare spitalul privat Delta Hospital. „Îmi doream, ca și acum, să fiu un chirurg de renume internațional, dar pentru aceasta aveam nevoie de un cadru adecvat”, spune Cătălin Copăescu, acționarul majoritar al spitalului și singurul chirurg din România acreditat de foruri internaționale pentru efectuarea intervențiilor bariatrice (chirurgia obezității). Împreună cu soția sa, chirurgul Alina Ambrozie, care este și directorul medical al spitalului, Copăescu deține 85% din acțiunile unei unități medicale care a necesitat investiții până la lansare de 13 mil. euro și alte cinci până în prezent, dintre care majoritatea a însemnat aparatură de ultimă generație. Recuperarea investiției nu va fi mai curând de patru‑cinci ani, pentru că în continuare se fac achiziții costisitoare. Însă, în ceea ce privește cifra de afaceri, este estimată să crească cu 30–40% în 2012, de la trei mil. euro anul trecut. Chiar luna aceasta este pus în funcțiune un tomograf al cărui preț este de un milion de euro, sumă pe care spitalul o va achita în sistem credit‑furnizor.
Metehne publice. Baza materială pentru chirurgia laparoscopică nu lipsește nici din spitalele românești, iar situația nu s‑a îmbunătățit peste noapte. Copăescu însuși s‑a ocupat, ca membru al Asociației Române de Chirurgie Endoscopică, de echiparea lor de‑a lungul timpului, iar în 2008, spitalele publice au primit „cadou” 60 de echipamente necesare acestui tip de intervenții. Mai recent este un program investițional major de anul acesta, adresat secțiilor de ginecologie. Iar exemplele pot continua, ne asigură Copăescu.
Dar diferența dintre un ecograf într‑o unitate de stat și una privată este, mai ales, că primul riscă să rămână „împăienjenit”. Fondurile pentru achiziții și cele pentru întreținere nu sunt totuna, iar funcționalitatea unui aparat depinde în primul rând de posibilitățile financiare ale proprietarului.
Sigur, competențele medicilor din respectiva unitate sunt la fel de importante, dar nu pot suplini lipsa fondurilor. Și aceasta, lipsa fondurilor, este principala problemă pe care acționarul majoritar al spitalului Delta o identifică în sistemul românesc.
„Nu văd o ameliorare în sănătate păstrând același nivel de contribuție; dacă aceiași bani vor fi redistribuiți, nu vom avea o revoluționare a sistemului.” Opinia sa este suținută și de Dan Lăzăroiu, fondator și fost director general al Medicover, care a declarat într‑o ediție recentă a emisiunii MONEY Magazine, la The Money Channel, că asigurările private nu sunt doar de recomandate, ci sunt obligatorii pentru că „ar ajuta la crearea unui mediu concurențial, bazat pe performanță”.
În 22 de ani de capitalism, nici o reformă a sănătății nu a uimit printr‑un efect revoluționar. Iar noua lege „nu va produce rapid schimbări reale”, spune Copăescu și subliniază, la rândul său, că trebuie să existe o concurență reală între public și privat. „Suntem într‑o concurență neloială, pentru că la privat iei în calcul investiția inițială, cheltuielile de clădire, chirii, rate, dobânzi, care se adaugă celor strict legate de activitatea medicală. La public, clădirea există, dotările se fac centralizat dintr‑un alt buget. Or, gestul medical nu se limitează la medicamente și salarii.”
Dr. Copăescu a încercat chiar să calculeze cât costă un minut de operație în România, având la bază o metodologie americană. Astfel, în 2008, a ajuns la concluzia că sunt necesari 16 dolari într‑o sală de operație de la stat, dar nu știe în ce măsură cifra mai este relevantă sau nu. De fapt, tinde să creadă că a crescut. În prezent, în SUA, același minut costă 50 de dolari, iar în cadrul Delta Hospital, ajunge la 20 de dolari. Chiar dacă salariile personalului și cheltuielile nonmedicale sunt incomparabil mai mici în România, costul tehnologiei medicale este comparabil.
Pacienți… Cine sunt în aceste condiții cei peste 1.200 de pacienți ai unității spitalicești? Între 3 și 5% sunt posesori ai unei asigurări private de sănătate, o parte apelează la deconturile CNSAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), care nu acoperă integral costurile, iar majoritatea achită din fonduri proprii contravaloarea intervențiilor, care în proporție mai mare de 95% sunt realizate laparoscopic. Circa 60% dintre pacienți sunt supuși chirurgiei obezității, folosind aceeași tehnică.
Concret, această metodă presupune incizii foarte mici, adesea concentrate prin ombilic, care, pe lângă condiția estetică (lipsesc tăietura clasică și copcile), oferă și mai multă siguranță, spune Copăescu. Potrivit acestuia, în 40% dintre operațiile tradiționale apar eventrații, iar rata de insucces este aproape nulă la intervențiile laparoscopice.
Spitalul în care dr. Copăescu își petrece zilnic ore întregi este, așa cum menționam, singurul Centru de Excelență în Chirurgie Bariatrică și Tratamentul Obezității din Europa de Est. Asta înseamnă că România este un pol important pe harta chirurgiei în această nișă de pe continent, mai ales că titulatura mai este deținută de numai alte 13 unități europene. Certificarea a venit în urmă cu exact un an, iar evaluarea a durat tot pe atât. Statutul nu este obținut pe viață, ci trebuie reînnoit la fiecare doi ani. Dar, dincolo de această reușită, Copăescu se mândrește cu faptul că Delta a devenit centru de referință și poate acorda credit altor unități pentru a deveni la rândul lor centre de excelență.
Și, din 2015, dr. Copăescu va prezida la București Congresul European de Chirurgie Endoscopică organizat de EAES (European Asociation of Endoscopic Surgery), la care vor participa 1.500 de chirurgi din toată lumea, triplu față de numărul de medici înscriși în Asociața Română de Chirurgie Endoscopică.
…și medici. Apropo de specialiștii de la noi, în chirurgie nu este suficientă învățarea teoretică, ci este nevoie de „antrenament”, spune plastic dr. Cătălin Copăescu. Astfel, anul acesta el a deschis un centru de instruire în ramura medicală practicată în spital, o investiție de 300.000 de euro. Până în luna august, 130 de medici din țară și străinătate au urmat aceste cursuri. Nu se așteaptă să recupereze investiția prea curând, de fapt, spune că acest centru de educație continuă este un exemplu edificator al motivelor care l‑au determinat să fie mai mult decât medic, adică antreprenor. Alături de partenerii săi (de la început, în 2010, acționariatul a suferit modificări, ultima fiind ieșirea medicului stomatolog Daniela Diaconu, soția omului de afaceri Florea Diaconu, proprietarul Delta ACM și, printre altele, al clădirii în care funcționează spitalul dr. Copăescu), a ales să facă pasul în privat pentru că așa puteau avea posibilitatea de a nu fi limitați organizatoric și investițional. „Putem să ne dotăm cu echipamentele de care avem nevoie, atunci când avem nevoie și să ne organizăm echipele și circuitele organizatorice spitaliceaști pe criterii foarte moderne, care nu așteaptă aprobări”, explică antreprenorul.
De precizat că centre similare de instruire există și la stat, în cadrul universităților din Cluj, Timișoara, însă nu beneficiază de dotările și expertiza necesare, spune dr. Copăescu. Nu este cazul să cădem nici în cealaltă extremă; pentru că în sistemul de sănătate de stat sunt în continuare multe nume, cel puțin, cu rezonanță europeană. Un exemplu în chirurgia robotică și un apropiat colaborator al echipei dr. Copăescu este dr. Irinel Popescu, de la spitalul Fundeni din București. Împreună au organizat în luna mai un prim curs de chirurgie robotică, cu participare internațională.
Lucruri se întâmplă și în medicina din România, dar salariile mici și vechile probleme ale sistemului nu le mai dau răgazul tinerilor să privească lucrurile și din această perspectivă. Chiar dacă anul trecut au plecat alarmant de mulți medici, 3.000 în total, pariul nu este pierdut, transmit voci din domeniu. Cât adevăr este în aceste afirmații, vom vedea peste 10 ani, când scepticii spun că personalul medical va fi de mult îmbătrânit și plafonat.
