Problemele cu care se confruntă unele ţări sunt cauzate, în parte, de faptul că băncile, care dispuneau de mulţi bani din cauza politicii monetare relaxate, nu au inclus prudenţa în strategiile lor, potrivit lui Balcerowicz. “Nu aş recomanda ca, dintr-odată, băncile să reia creşterea creditării fără să analizeze riscurile”, spune economistul. Criza nu a fost însă produsă doar de bancheri, ci este mai degrabă un rezultat al erorilor din politicile publice, subliniază Balcerowicz.
Despre aderarea la euro, economistul spune că acest pas nu poate fi făcut fără reforme fiscale care să reducă deficitele în mod sustenabil. “Euro este bun, dar nu înlocuieşte politicile adecvate”, explică el.
Balcerowicz, fost preşedinte al Băncii Naţionale a Poloniei, a fost iniţial criticat pentru terapia de şoc pe care a aplicat-o economiei poloneze în anii 1990. Planul Balcerowicz este considerat acum un exemplu, iar Polonia este singura ţară din regiune care nu a trecut pe scădere economică.
>Domnule Balcerowicz, au trecut 20 de ani de la revoluţiile din Europa Centrală şi de Est şi, după cum am văzut în timpul forumului economic de la Krynica, aceste ţări nu mai sunt atât de entuziaste ca acum 20 de ani. De ce credeţi că se întâmplă asta?
Este foarte normal, pentru că acum 20 de ani era multă euforie, în Polonia cel puţin, pentru că ne eliberaserăm de sub dominaţia sovietică; suntem, de atunci, o ţară liberă şi nu ne putem aştepta ca această euforie să persiste timp de 20 de ani.
>Ce s-a întâmplat în aceşti 20 de ani? Cum se face că, dintr-un singur bloc economic comunist, ne confruntăm acum cu modele foarte diferite în economiile emergente?
Este adevărat că situaţiile economice ale acelor ţări socialiste semănau mai mult decât în prezent. Acum există multe diferenţe. De ce? Care sunt motivele acestor diferenţe? Cred că principalul motiv sunt politicile economice diferite. Ţări care au declanşat reforma devreme şi decisiv – prin privatizare, liberalizare, stabilizarea economiei – şi care au evitat politici fiscale sau monetare imprudente sunt acum într-o situaţie mai bună decât acele ţări care, din diverse motive, au amânat reformele, le-au realizat într-un mod ezitant sau parţial sau care au avut politici fiscale imprudente. Ţine de aceste societăţi şi democraţii să aleagă acele proiecte şi acei lideri care au calităţi pozitive.
>La început aţi fost criticat pentru reformele radicale. Acum, toată lumea vorbeşte despre planul Balcerowicz. Cât de mult credeţi că economiile slabe din rândul noilor membri UE pot să se mai bazeze pe reforme radicale, formate dintr-un singur pachet de măsuri, aplicate deodată?
Când avem o privire de perspectivă, putem vedea mai bine diferenţele, iar acum avem multe studii care ne spun că, dacă reformezi mai mult în direcţia unei economii de piaţă, cu cât sunt mai stabile politicile macroeconomice, este cu atât mai bine. Şi asta a fost esenţa programului economic pe care l-am lansat în 1990. La banca centrală, am încercat să reduc inflaţia în Polonia şi am reuşit, până la 2%. A
cum, fiecare ţară are o situaţie diferită şi trebuie un diagnostic, la fel ca în medicină, pentru a şti de ce este nevoie. Care este starea pacientului? Dacă economia este prea politizată, pentru că statul este proprietar, există o singură soluţie: privatizarea. Dacă nu este suficientă concurenţă, din cauza monopolurilor interne, soluţia este dezmembrarea monopolului. Dacă inflaţia este mare, folosiţi politica monetară. Cred că economia nu are toate răspunsurile, dar are multe răspunsuri. Şi cheia în democraţie este să se formeze o majoritate pentru politici care aduc stabilitate şi locuri de muncă.
>Majoritatea ţărilor europene se confruntă cu recesiunea. Polonia se bucură de o uşoară creştere. De unde această diferenţă?
Este adevărat că Polonia a evitat recesiunea, dar am suferit, de asemenea, o gravă încetinire, de aproximativ 5%, până la un procent, însă este mai bine decât minus 20% sau minus 10%, cum va fi cazul în unele economii central şi est-europene. De unde această diferenţă? Cred că sunt câţiva factori. În primul rând, economia noastră este destul de mare, mult mai mare decât cea a Cehiei, ca să nu mai vorbim despre ţările baltice. Aşadar, suferim mai puţin, pentru că exportul joacă un rol mai limitat. Al doilea factor are legătură cu politicile. Creşterea creditării imobiliare a fost destul de rapidă în Polonia, dar nu la fel de rapidă precum în ţările baltice sau în Ungaria. Aşadar, am evitat o evoluţie extremă a creditării. De ce? Parţial, din cauza politicilor monetare. Când răspundeam de acestea, am încercat să nu merg prea departe cu reducerea dobânzilor, am preferat o politică monetară conservatoare şi am încercat să încetinim o creştere excesivă a creditării în valută, prin măsuri adiţionale.
>A trecut un an de la momentul prăbuşirii Lehman Brothers. Ce credeţi că ar trebui să facă acum bancherii pentru a contribui activ la recuperarea economică?
Unii bancheri au făcut greşeli grave, alţii au evitat greşelile, există diferenţe. Dar cred că, în general, ar fi superficial să învinovăţim doar bancherii, deoarece criza a fost produsă mai ales de erorile din politicile publice. În SUA, cea mai mare economie, politica monetară a FED era prea relaxată. Dobânzile au fost scăzute prea mult şi, prin urmare, a avut loc o creştere puternică a creditării. Asta a dus la scumpirea locuinţelor, apoi a urmat prăbuşirea. Unele guverne erau foarte imprudente în politicile fiscale şi au fost stimulate cererea şi creşterile speculative, existau unele înlesniri fiscale pentru cei care luau credit, ceea ce a contribuit, de asemenea, la creşterea creditării. Aşadar, aş analiza greşelile din politicile publice, pentru a le corecta.
>Vorbind despre Europa Centrală şi de Est, ce ar trebui să facă sistemul bancar pentru a finanţa companiile, pentru a reporni economia?
Băncile ar trebui să crediteze în aşa fel încât să nu dea faliment. Dacă vor credita prea mult şi imprudent, vor avea probleme, iar problemele ar putea afecta şi restul economiei. Deci, cred că prudenţa este importantă şi în comportamentul băncii. Problemele cu care se confruntă unele ţări sunt urmarea faptului că băncile nu au fost foarte prudente, pentru că existau mulţi bani la dispoziţie din cauza politicilor monetare relaxate. Aşadar, nu aş recomanda ca, dintr-odată, băncile să reia creşterea creditării fără să analizeze riscurile; ar fi foarte riscant.
>Cum credeţi că va evolua relaţia dintre UE şi Federaţia Rusă?
Nu am o previziune personală. Cred că Europa trebuie să aibă priorităţi clare, iar una dintre acestea este securitatea energetică; ar trebui să urmeze această prioritate având consecvenţă în dialogul şi interacţiunile cu Rusia.
>Vorbind despre risc versus oportunitate, se spune că adoptarea euro ar putea fi un adăpost împotriva crizei. Este greşit sau adevărat ?
Nu poţi adopta euro dacă nu adopţi reforme. Aşadar, reformele sunt necesare oricum; reforme fiscale pentru a reduce deficitele în mod sustenabil, nu doar pentru un an sau doi. Economia ar trebui să devină mult mai flexibilă, pentru a putea absorbi şocurile externe. Şi, în fine, după ce adoptăm euro, va fi nevoie în continuare de politici bune. Uitaţi-vă la Portugalia, care a adoptat euro, dar a avut politici imprudente şi a suferit din cauza asta. Euro este bun, dar euro nu înlocuieşte politicile adecvate.
>În acelaşi timp, în ţările cu flotare liberă a monedei, economiştii spun că acest curs liber de schimb ajută economiile să facă ajustările necesare, precum în Polonia sau în România, şi să evite atacurile speculative asupra monedei naţionale.
Este adevărat că, pe termen scurt, cursul de schimb flexibil a acţionat ca un absorbant de şocuri. Comparativ cu ţările baltice, care au avut dificultăţi. Dar calculul pe termen lung al costurilor şi beneficiilor adoptării euro nu trebuie să se bazeze pe o perioadă de un an. Pe lângă asta, după cum am accentuat, pentru a obţine beneficiile nete maxime conferite de euro, economia trebuie să fie pregătită, prin reforme, iar politicile adecvate trebuie să continue.
>Care credeţi că ar trebui să fie cea mai mare preocupare a liderilor europeni, în eforturile comune de recuperare economică şi referindu-ne la evoluţiile viitoare pentru economia europeană comună?
În primul rând, ca şi în medicină, să nu faci rău. Trebuie evitate protecţionismul şi intervenţiile de stat dăunătoare la nivel european. În al doilea rând, definitivarea pieţei unice, cea mai importantă iniţiativă europeană pentru toţi membrii. Şi cred că directiva referitoare la servicii ar trebui extinsă. Este nevoie de o liberalizare mai mare a serviciilor şi de revitalizarea agendei de la Lisabona, care cere reforme la nivel naţional, astfel încât economiile europene să fie mult mai dinamice şi productive.
