Kim, în vârstă de 52 de ani, este medic, antropolog şi preşedinte al Universităţii Dartmouth din New Hampshire. El este este concurat de ministrul nigerian de Finanţe, Ngozi Okonjo-Iweala, de 59 de ani.
Consiliul de administraţie al Băncii Mondiale este format din 25 de membri care reprezintă ţări sau grupuri de state. Decizia trebuie luată prin consens, în principiu fără vot.
Mandatul actualului preşedinte al BM, americanul Robert Zoellick, se încheie pe 30 iunie.
Kim pare să aibă succesul asigurat, având în vedere că beneficiază deja de susţinerea Statelor Unite, Japoniei, Canadei, Rusiei şi foarte probabil a ţărilor europene.
De la înfiinţarea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional a existat consensul ca preşedinţia BM să revină Statelor Unite, iar funcţia de director general al FMI unui european.
Okonjo-Iweala, primul candidat non-american la preşedinţia BM, încearcă să conteste această tradiţie.
În opinia sa, americanii şi europenii „au responsabilitatea să nu mai perpetueze un sistem a cărui vechime a depăşit 60 de ani”.
Okonjo-Iweala este populară în rândul funcţionarilor Băncii Mondiale, unde a avut o carieră de 25 de ani, intercalată cu funcţii ministeriale în Nigeria.
În perioada 2007-2011, Okonjo-Iweala a ocupat funcţia de director general la Banca Mondială.
„Înainte, când exista un singur candidat, decizia depindea în proporţie de 99% de alegerea făcută de preşedintele SUA, şi 1% de meritele candidatului. Acum, existenţa mai multor candidaţi face va meritele contează mai mult, dar nu hotărâtor”, a declarat economistul Uri Dadush, fost angajat al BM.
Kim era mai puţin cunoscut, inclusiv în propria sa ţară, înainte de a fi nominalizat de preşedintele Barach Obama.
El se bucură de susţinerea celor care militează pentru drepturile bolnavilor, dar va trebui să depăşească scepticismul economiştilor şi al corporatiştilor, care îi reproşează lipsa de experienţă financiară şi diplomatică.
Kim şi-a consacrat cariera, în mare parte, cercetărilor în domeniul tuberculozei şi SIDA. Este co-fondator al asociaţiei Partners in Health, care oferă tratamente şi mijloace de prevenire a îmbolnăvirilor populaţiei defavorizate din ţările sărace. El a lucrat apoi la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar în 2009 a devenit preşedinte al al Universităţii Dartmouth din New Hampshire.
