Cel mai mare impediment pe care îl întâmpină un fermier, pentru obţinerea unei finanţări din partea instituţiilor bancare, îl reprezintă birocraţia. „În ceea ce priveşte documentaţia pentru accesarea unui credit de la bănci, îţi trebuie o lucrare de doctorat. Sunt făcute analize peste analize şi ai nevoie de numeroase acte. Băncile vor garanţii imobiliare. Dacă vrei să împrumuţi un milion de euro, trebuie să vii cu o garanţie în valoare de 1,3 milioane de euro“, a declarat pentru Capital Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Fermierii mai aleg IFN-urile pentru că, de cele mai multe ori, garanţiile solicitate de acestea sunt investiţiile pentru care sunt solicitate finanţările.
În opinia lui Ion Cioroianu, consilier în cadrul Asociaţiei Fermierilor din România, instituţiile nebancare sunt mai permisive. „IFN-urile nu le cer (n.red. – fermierilor) atâtea garanţii. Acestea sunt mai permisibile, dar au dobânzi mai mari decât băncile. Dacă în cazul băncilor dobânzile sunt până în 15%, la instituţiile financiare nebancare acestea pot fi duble. Băncile din România au capital străin, iar acestea consideră că agricultura reprezintă o investiţie nesigură. Există câteva bănci româneşti, precum CEC Bank sau EximBank, care susţin că acordă credite fermierilor, şi când aceştia vin pentru a obţine o astfel de finanţare, le cer numeroase garanţii. Băncile cer garanţii imobiliare pe care le evaluează la 50%-70% din valoarea lor“, a explicat Cioroianu.
Articolul integral pe capital.ro