„Există puţină preductibilitate şi nu ne putem permite să mergem pe supoziţii. Legea insolvenţei în teorie este bună, dar la partea practică suferă. Lipseşte pragmatismul în aplicarea legii”, a spus Cotiga, citat de Mediafax.
El a explicat că intrarea în insolvenţă nu scoate banca din joc, iar acţionarii care vor să-şi salveze companiile trebuie să ştie că un plan de reorganizare are nevoie de acordul băncii.
Cotiga a arătat că o serie de consilieri şi avocaţi au îndrumat debitorii să declare insolvenţa ca o soluţie de moment, fără să le ofere ulterior o rezolvare a situaţiei.
Practicienii în insolvenţă au evidenţiat că, în primele două luni ale anului, numărul executărilor silite puse în practică de bănci a crescut exponenţial, arătându-se circumspecţi că gradul de recuperare va fi satisfăcător.
Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), opinează că băncile nu reuşesc să obţină, pe medie, mai mult de 50% din valoarea creditului.
Pe de altă parte, oficialul Unicredit a arătat că incidenţa crescută a cazurilor în lunile ianuarie şi februarie este doar o consecinţă a grevei magistraţilor din toamna anului trecut, astfel că multe termene de avizare în instanţă a începerii executării au fost mutate pentru începutul acestui an.
Cotiga a afirmat că băncile nu raportează numărul de executări silite, iar practica este diferită în ceea ce priveşte calculul obligaţiilor de la momentul începerii executării.
El a exemplificat că în cazul Unicredit dobânzile sunt calculate până la momentul valorificării, chiar dacă acest lucru înseamnă un plus de provizionare.
Reprezentantul băncii a ţinut să precizeze însă că gradul de credite neperformante la nivelul băncii este sub media pe sistemul bancar.
