Potrivit analiştilor, cu o parte din aceşti bani băncile au finanţat indirect deficitul bugetar, prin cumpărarea de titluri de stat. În cadrul licitaţiilor repo, BNR cumpără de la bănci active eligibile pentru tranzacţionare, cu angajamentul instituţiilor de credit de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei.
Dacă în anii trecuţi, în cadrul operaţiunilor repo, băncile nu adjudecau de obicei sumele oferite de BNR, iar dobânzile licitaţiilor erau în general variabile, în 2009, băncile au împrumutat toţi banii puşi la dispoziţie de banca centrală, respectiv 16,5 miliarde de euro, în perioada ianuarie-septembrie, iar dobânda tranzacţiilor a fost la nivelul celei de politică monetară.
“Până anul acesta, banca centrală simţea o plăcere deosebită să pedepsească băncile care nu puteau să-şi controleze nivelul lichidităţii, prin dobânzi variabile la banii pe care îi împrumuta. Anul acesta, BNR a vrut să ofere un rol mai important dobânzii de politică monetară”, a declarat un analist din piaţă.
Prin injecţiile de fonduri de anul acesta, banca centrală şi-a schimbat rolul de debitor net în cel de creditor net al sistemului bancar, poziţie considerată normală în ţările dezvoltate.
“Băncile folosesc banii din operaţiunile repo pentru a-şi finanţa nevoile curente, cum ar fi nivelul lichidităţii sau acoperirea diferenţialului de dobânzi dintre credite şi depozite. În esenţă, operaţiunile repo sunt un lucru bun, deoarece BNR asigură lichiditatea sistemului bancar la un nivel adecvat, fără de care ar fi putut creşte ratele de dobândă ale creditelor”, a precizat Dorin Badea, director de trezorerie la UniCredit Ţiriac Bank.
