“Multe bănci nu ar supravieţui dacă ar trebui să-şi reevalueze la nivelul pieţei datoriile suverane din bilanţuri”, spune Joseph Ackerman, şeful Deutsche Bank. “Ar trebui să ne obişnuim cu faptul că ‘noua normalitate’ e caracterizată de volatilitate şi incertitudine. Asta îmi aduce aminte de toamna lui 2008”.
Declaraţiile de săptămâna trecută ale neamţului sunt cu siguranţă destul de înspăimântătoare, mai ales că vin de la unul dintre cei mai importanţi bancheri ai Europei.
Ackerman spune, practic, că dacă s-ar marca la piaţă deţinerile de datorie suverană ale băncilor europene, multe ar da faliment. Mai mult, situaţia de acum aduce aminte de momentul la care a căzut Lehman Brothers. Mai multe bănci europene au beneficiat de ajutoare financiare din partea statelor, din banii contribuabililor, imediat după falimentul Lehman, când criza financiară a rupt pieţele.
Însă, cu tot cu mâna de ajutor întinsă de state, băncile nu sunt într-o situaţie prea bună. În aer pluteşte neîncrederea în instituţiile europene, în capacitatea statelor de a plăti datoriile, în rezistenţa populaţiei germane la deciziile politicienilor, şi neîncrederea băncilor în celelalte bănci.
Şeful băncii olandeze ABN Amro, Gerrit Zalm, spune că băncile nu se mai împrumută una pe alta pe mai mult de 6 luni, cea mai mare neîncredere fiind în instituţiile cu “poziţii mari pe datoria ţărilor slabe”. Acesta mai avertizează că ruperea euro ar avea consecinţe catastrofale pentru economia ţării sale şi ar cauza o recesiune care ar face-o pe cea din anii ’30 să pară o glumă.
Revenind la problema finanţării băncilor din pieţe, ar trebui să ne aducem aminte de un episod de acum o lună, când băncile din Asia au anunţat că taie finanţarea colegelor din Franţa, din cauza pericolului asociat cu expunerea acestora pe ţările PIIGS. Este vorba aici de finanţarea de tip repo (piaţă de 5.900 de miliarde de euro în Europa), în care cel care împrumută bani pune la bătaie active, pentru că piaţa interbancară negarantată nu mai este o sursă viabilă de împrumut de mai multă vreme.
La finanțare, mai țin doar activele de calitate
După cum scria în urmă cu o lună International Financing Review, citând mai multe surse din piaţă, băncile care au dificultăţi în a se finanţa au început să vândă din activele de calitate, singurele care mai pot fi valorificate în această piaţă fără discounturi majore.
Societe Generale a anunţat luni că va vinde active de 4 miliarde de euro pentru a-şi creşte nivelul capitalului de bază în următorul an. SocGen este una dintre cele trei mari bănci franceze despre care WSJ a scris că ar putea fi retrogradate de Moody’s.
Expuneri rele
Băncile europene au o expunere de 650 miliarde de euro pe datoria suverană a PIIGS, conform datelor făcute publice cu ocazia testelor de stres: 78 miliarde euro pe Grecia, 14 miliarde pe Irlanda, 30 de miliarde pe datoria Portugaliei, 244 miliarde pe cea a Spaniei, 220 miliarde pe cea a Italiei şi 57 miliarde pe cea a Belgiei.
Problema este că băncile mari ale Europei sunt atât de investite peste capitalurile de bază, levierul fiind undeva la 26X (de 26 ori mai multe active deţinute față de capital). Asta înseamnă că o pierdere de câteva procente pe întregul portofoliu poate şterge capitalul băncilor. Potrivit unui raport al Goldman Sachs, băncile din Europa trebuie să adune capital de 1.000 miliarde de euro pentru a se integra în normele mai stricte ale Basel III. Şeful Fondului Monetar Internaţional Christine Lagarde spunea la începutul lunii că băncile europene au nevoie de 200 miliarde de euro pentru întărirea capitalului, pentru ca duminică să nege că cifra ar fi reală.
Orice veste proastă din Europa loveşte puternic acţiunile băncilor. Dacă Grecia este lăsată să dea faliment – lucru ce va avea consecinţe imediate şi în celelalte ţări slabe – sectorul bancar ar putea fi lovit foarte puternic. Sau după cum preconizează analiștii UBS, dacă o țară iese din euro, sistemul bancar cel mai probabil se va prăbuși.
La începutul lunii iunie, Money.ro scria despre motivele pentru care Grecia era ținută în viață de către oligarhia financiară și politică. Expunerea directă băncilor și teama de contagiune către întregul sistem bancar european erau argumentele cele mai vizibile pentru un nou program de salvare a Greciei – program care a și fost anunțat de UE+FMI, dar care acum e în așteptare. Fundamental, nu s-a schimbat nimic de atunci, doar că investitorii și-au adus aminte că și Italia e foarte vulnerabilă.
Dacă Grecia este lăsată în cele din urmă să dea faliment, cu toată precaritatea finanțelor publice a statelor ce compun zona euro, cel mai probabil, băncile nu vor fi lăsate să cadă și vor fi din nou ajutate cu bani de la cetățeni, așa cum ne-au obișnuit politicienii în ultimii trei ani. Primele semne le avem din Germania, care, potrivit presei internaționale, se pregătește să ajute băncile să treacă peste pierderile suferite pe datoria grecească. S-ar putea ca practica să devină una generală.
